16 decembrie …
18 ani au trecut de atunci. Eram mica, 11 ani.. terminasem primul trimestru din clasa a V-a si ma gandeam la Mos Craciun. Evenimentele au fost halucinante pentru mine, era si varsta frageda, nu prea intelegeam ce se intampla, nu pot sa ma laud cu multe amintiri .. iata cate ceva din Timisoara anului 1989
- se auzeau impuscaturi .. eram speriata .. NU doream sa fie asa, nimeni nu doreste focuri de pusca si razboi
- barbatii de la noi de la bloc faceau “garda” la intrarea in scari. Nu stiu cat de mult ne ajuta faza asta, ca oricum nu aveau arme, dar ei stateau acolo cu schimbul. Credeau ca asa trebuie sa faca si noi ne simteam, culmea mai bine.
- am stat intr-o seara si eu cu bunicul meu .. cateva minute (pentru ca ai mei nu doreau sa fiu in asemenea situatie). Aveam o banderola cu tricolor pe bratul stang si eu (am rupt o cravata de pionieri) si ma simteam puternica.
- nu am vazut centrul, nu am fost lasata din casa. Eram o copila de 11 ani si doream sa “scriu” istoria. Le multumesc parintilor ca au avut mai mult creier decat mine.
- au murit oameni, prea multi oameni. Au fost raniti multi, prea multe vieti distruse. Iar usile Catedralei Mitropolitane din Timisoara S-AU INCHIS in fata oamenilor care doreau sa isi gaseasca salvarea in “casa domnului”.
- a fost o adevarata frenezie, in cateva zile situatia a scapat total de sub control in ceea ce priveste regimul Ceausescu.
- a mirosit a moarte si a libertate, s-a visat mult, s-a plans de durere si de bucurie
- am fost prea mica .. amintirile sunt vagi, altii insa pot povesti mai mult si mai bine
Au trecut iata 18 ani de cand Timisoara a dat tonul si intreaga Romanie a rezonat. Am scapat de Dictator (inca nu ma pot impaca, asa ca un crestin, cu ideea de a-i executa de CRACIUN), am dorit sa traim altfel.
Imi amintesc nebunia politica de atunci. Familiile se certau la cutite pentru ca x tinea cu un partid si y cu altul. Zeci de ani in care s-a facut o singura politica i-au facut pe romani sa traiasca politica la paroxism. Se stricau relatii, se indepartau rude. Toti credeam orice si eram convinsi ca vor fi numai caini cu covrigi in coada.
Au trecut iata 18 ani .. Am trecut prin ani grei de dezamagiri si saracie. Am vaut cu ochii nostri cum se schimba ierarhia de valori, cum devin “depasite” lucrurile in care am crezut, cum o coruptie s-a transformat in alta, cum fostii securisti, ce se fac vinovati de morti si raniti, sunt acum la conducere si isi masluiesc dosarele, cum apar revolutionari peste noapte, pentru ca sunt multe facilitati “la bataie”, cum ne scufundam in mizerie morala si debandada.
NU pentru asta au murit oamenii in Timisoara si in tara acum 18 ani. Au crezut ca libertatea este cea mai importanta si ne-au oferit-o. Iata insa ca, dupa 18 ani, inca NU ne regasim. Inca plutim in deriva si nu cred ca urmatorii 2 ani vor reusi sa ne aduca in alta situatie mai buna. L-am blestemat pe Brucan ca ne facea “stupid people” si ne explica destul de cinic, ca ne trebuie 20 de ani sa miscam asa cum trebuie. Mi-e teama ca a fost bland.
Au trecut iata 18 ani ..
La multi ani Romania la acest trist si in acelasi timp fericit majorat. La multi ani, draga mea Timisoara. Este momentul sa ne gandim inca o data (chiar daca durerea s-a estompat dupa atitia ani) la cei care si-au pierdut viata, familiile, linistea, sanatatea, pentru ca noi sa discutam despre 18 ani de libertate.
