Sa intelegem de ce bloggerul nostru favorit trebuie sa castige ceva din blog

Imaginați-vă că azi scrieți un articol pentru un blog. Primul articol scris de voi pe blogul vostru. Cu emoții, fără vreo idee despre ce vă propuneți, cu nici un cititor, zero bani pentru promovare și zero idei despre cum se face asta. Doar scrieți, pentru că simțiți nevoia asta uriașă.
Apoi scrieți și mâine. Și poimâine, Și în ziua următoare. În unele zile scrieți de două ori. Recitiți. Corectați.

Faceți asta vreme de zece ani, inclusiv în weekenduri.

Luați pauză doar când realmente nu mai puteți scrie, pentru că nu e timp deloc sau pentru că ceva dureros vă împiedică. Adunați 2.500 de articole publicate. Moderați aproape 100.000 de comentarii, răspundeți la aproape jumătate dintre ele. Faceți asta vreme de șase ore pe zi, în fiecare zi, în paralel cu serviciul o vreme, apoi ca job full time.

Zece ani de Prințesa Urbană și ce înseamnă să ai un blog serios.

Înainte de a-i ura la 30 de ani de blog și muuulte alte realizări, hai să ne oprim un pic la ce înseamnă să ții un proiect online:

• mii de ore de muncă.
• mii de euro investiți. De la câteva sute pe găzduire (acum fac o paranteză să vă recomand cât de serios pot HangarHosting – sunt ceva ani de când sunt pe serverele lor și sunt 150% mulțumită) la sute multe sau mii de euro pe design, redesign, implementări de campanii etc. Nu toți bloggerii sunt și web designeri, deci au de plătit servicii destul de scumpe în tot acest timp.

Asta așa ușor, să nu intrăm în alte detalii, de genul că poate cumperi o carte pe care o recenzezi, poate plătești vreun curs etc.

Scriu treaba asta nu doar pentru a o căuta de scame pe Ioana, pentru că nu are nevoie de nicio laudă din partea mea. Știu ce muncă depune, știu ce scrie (că-s cititor fidel de vreo 4 ani cel puțin), am dat câteva minute cu nasul și de ea personal.

Scriu pentru că există 2 atitudini care mă scot pe mine din țâțâni:

1. de ce pune bloggerul reclamă, mama lui de ipocrit, că-mi strică mie cheful de citit.
2. de ce a închis xulescu situl, că-mi plăcea atât de mult.

Deși par două chestii complet diferite, lipsa punctului unu de obicei duce la punctul doi.

Adică, mai pe românește, un om, care investește mii de ore de muncă și mii de euro în ceva, dacă nu face nimic din treaba respectivă, găsește chestii mai interesante cu care să-și piardă timpul. Chiar și să vizoneze seriale sau să se joace pe calculator, că nu-i așa de costisitor.

Similar cu Ioana, și eu trăiesc din munca de pe net de vreo 15 ani, de 8 ani full-time. Deci mănânc din ce produc, să zic așa.

Investițiile de timp au fost, până în 2014, de aprox. 10 ore pe zi. În fiecare zi. Uneori 8 ore, altă dată chiar și 16 ore de muncă, pe când mă lansam complet pe freelancing.

• Am avut în medie 30-40 de situri active, deci 30-40 de domenii de reînnoit anual (doar 2-3 .ro, restul se înnoiau anual).
• Am pierdut 2000 de dolari pe un proiect de tip fiverr, la care am muncit timp de 2 ani. Voi scrie probabil un articol separat despre ce am greșit acolo.
• Am plătit în medie 30 de dolari pe lună hosting din 2004 încoace. Nu mai fac eu calculele, ies nasol pe minus.
• Am plătit bani pe diverse script-uri (forumuri în special, au fost și mai multe). Niciunul nu a venit la sub 100 de dolari, asta este, dacă dorești să scoți un proiect aprox. serios, nu te apuci să piratezi platforma.

După ce s-a născut copilul, am realizat că nu mai am 10 ore disponibile pe zi, așa că am închis multe proiecte. Sunt situri pe care am muncit și zece ani, comunități construite cu oameni senzaționali. Din păcate, când am realizat că nu fac nimic cu ele, am închis / vândut masiv.

Normal, în toți anii aceștia am ieșit pe plus cu banii, altfel renunțam la munca pe net, dar în foarte multe cazuri mi-am finanțat proiectele din banii câștigați pe web design.

Și, când s-a pus problema să aleg între ceva ce produce bani (munca mea cu clienții și vreo 2 situri care au publicitate) și ceva de suflet, care-mi consumă doar timp și bani, alegerea a fost simplă.

Nu scriu toate acestea să mă laud ce mari realizări am. Că nu e nimic deosebit, sunt un om care încearcă să-și crească un copil și să câștige o existență OK dintr-o mare pasiune.

Scriu pentru ca, alături de articolul Ioanei (pe care vă rog să-l citiți) să îi ajut pe cititorii mei să aibă o perspectivă corectă.

Să-i ajut pe bloggerii noi să înțeleagă că TREBUIE să se gândească la cum vor susține financiar un asemenea proiect, pentru că un blog bun va avea succes, dar te va și consuma din toate punctele de vedere.

Și, la un moment dat, te vei sătura să tot dai și să nu iei nimic.

Nu e vorba despre interese oculte. Nu e vorba de răutate. Pur și simplu viața te aduce la un moment de răscruce: ai de ales între mai multe lucruri care te fac fericit și ai doar un număr de ore zilnic.

Atunci, când pui totul pe o listă și îți recunoști prioritățile, alegerea este dureroasă, dar ușor de făcut.

La mine a fost clar: copilul este cel mai important. Asta înseamnă că mai am 1-2 ore pe zi pentru munca pe net. Banii mari vin de la clienții de web design. Mai vin bani de pe câteva proiecte personale. Restul se închid și la revedere.

Așa că, dacă vedeți un articol sponsorizat pe un blog favorit sau un banner de publicitate, bucurați-vă. Asta înseamnă că x, pe care-l citiți cu drag, are șanse să câștige un ban. Asta însemnă că poate blogul respectiv încă mai stă sus pe lista lui de priorități.

Majoritatea bloggerilor de bun simț nu au reclame deranjante. Multe articole sponsorizate sunt articole de conținut și doar la final se specifică sponsorul. Sau poate sunt câteva linkuri în text, ceea ce chiar nu ar trebui să streseze prea mult.

Pentru ca un blog să se autosusțină financiar (și autorul să poată face planuri pe termen lung), este nevoie de publicitate sau de acces cu plată.

Partea proastă cu accesul plătit este că nici peste mări și țări nu funcționează sută la sută, la noi este în general și mai cu cântec, pur și simplu pentru că nu avem cultura asta și, hai să o zicem pe a dreaptă, nici banii nu ne dau afară din casă.

Când ai câteva sute de euro salariu, e cam complicat să justifici niște zeci de euro pentru acces la câteva situri care îți plac. Asta pe lângă rate, întreținere, costuri cu copiii etc.

Tocmai din acest motiv mi se pare o situație win-win să fie ceva reclamă pe situl respectiv.

De la Ioana eu am învățat să-mi hrănesc fata pe cât posibil sănătos și să nu o bat. Orice prostii ar face, încerc să nu o altoiesc, deși uneori mă abțin cu greu. Sunt multe articole ce m-au educat sau doar mi-au picat bine într-o anumită zi, dar astea două aspecte zic că îi fac copilului meu viața mai frumoasă.

Și nu e puțin lucru.

În aproape 10 ani de când am blogul acesa (și 15 ani de când scriu și eu conținut pe net), articolele mele au ajutat mii de oameni. Nu o spun cu emfază, doar constat că sunt mulți cei care au considerat, într-un moment al vieții lor, că un site de-al meu le-a fost util. Au fost articole despre arte marțiale, despre ortodonție, despre web design și blogging, despre freelancing.

Acest lucru m-a făcut să trag cu dinții de câte un proiect, până când nu s-a mai putut. De asta încă scriu, chiar dacă uneori mai rar, pentru că nu mai am uneori nici timp să fac un duș ca lumea.

Foarte probabil că, pe lângă beneficiile materiale (pe care orice om implicat în proiectul său le merită), faptul că articolele ei ajută, au făcut-o pe Ioana să meargă mai departe. Așa cum o fac încă mulți alți oameni din online, care-și dedică timp mult pentru comunitatea lor.

Acum să încheiem și cu tradiționala urare de „la mulți vizitatori pe bloagă” 🙂