Am reveni în ţară de aproape 2 săptămâni şi stau la poveşti cu tot mai mulţi oameni. Au fost totuşi 6 luni de absenţă, aşa că rude, prieteni şi vecini doresc să ştie ce am văzut şi mai ales dacă mi-a plăcut la “americani”. Una dintre vecinele noastre are un nepot, mai mic cu vreo 2 ani decât mine, ce s-a întors şi el din Obamaland de puţin timp.
Băiatul a terminat Medicina la noi şi a lucrat deja la Judeţean pe secţia Chirurgie. Normal, nu e încă mare şi tare, dar a operat ca “prima mână” alături de câte un chirurg experimentant, a muncit mult, studiază constant etc. La fel ca orice absolvent de Medicină ce a ajuns aici pe barba lui, neavând bani de “atenţii” şi care şi-a dat la gunoi anii ăia cică frumoşi de student.
A plecat acum câteva luni spre Chicago, în ideea că va lucra la un spital de acolo. Maică-sa este prin Canada de vreo 10 ani deja şi tot speră să-l aducă la ea. Anii ăştia i-au fost foarte dificili, aşa că suport financiar pentru “ăla micu” nu a fost, iar bunica a devenit mamă şi tată, încercând disperată să tragă de pensie să-l poată ţine. Este chiar un copil extraordinar de cuminte şi de studios, aşa că personal nu pot decât să am un uriaş respect.
S-a întors de câteva săptămâni pentru că, deşi ar fi dorit să lucreze la Chirurgie Toracică şi a dat deja destule echivalări, nu găsea loc decât la Medicină de Familie. Şi, greu de crezut, spre disperarea mamei ce-l vedea în sfârşit alături de ea, s-a luat şi a revenit în ţară să caute altceva.
Normal, vecinii au văzut că a revenit şi unii deja comentau cu satisfacţia asta cretină specifică românului, când vede că altuia îi merge mai rău, că a venit “cu coada între picioare”. Îmi spunea biata femeie că a ţinut destul de ascunsă problema, că “râd” vecinii.
Bun, acum hai să vedem cine sunt vecinii ăştia. Pe lângă nişte indivizi cu toate ţiglele pe casă şi niscaiva creier să nu le plouă în gât, fauna din cartierul nostru este cea specifică întregii Românii. Avem oameni deştepţi şi de calitate, plus tot felul de dobitoci inculţi, care, deşi au 2 clase ca personalul, au mereu verdicte despre “ratarea” altuia.
Vă imaginaţi care vecini făceau “mişto” de situaţia lui …
Da, exact idioţii care nu visează ce înseamnă să faci o asemenea facultate. PE BUNE, pentru că amărâtul ăsta nu a ajuns medic pe şpăgi. Habar nu au ce înseamnă să tai un om, chiar dacă o faci încă sub stricta supraveghere a unui specialist. Habar nu au ce înseamnă să cunoşti o limbă străină ATÂT DE BINE încât să studiezi documentaţie, să discuţi despre cazuri şi pacienţi, să dai examene în ea, cot la cot cu ăia de-o vorbesc din uterul mamelor lor.
Nu, indivizii ăştia nu înţeleg chestii din astea. Lor chiar şi eu trebuie să le spun că lucrez “pe calculator”, că de ăsta au mai auzit sau are juniorul comp să joace Counter. Ăştia sunt indivizii care nu pot termina o carte într-un an şi consumă doar Favorit şi OTV. Dar ăştia sunt cei mai “duri”, când este vorba de a discuta despre decizia unui tânăr de a face sau nu ceva în cariera sa.
Un tânăr care, fie vorba între noi, a avut destule “din alea”, încât să refuze o situaţie ce nu îi convenea, chiar cu lacrimile mamei sale şi să caute ceva pe gustul lui.
Nu vă plictisesc cu amănunte de genul că are 2 oferte deja: în Marea Britanie şi Germania sau că în weekend-ul ăsta pleacă într-una din cele 2 locaţii. Încă nu ştia sigur, când am vorbit cu bunica lui, cert este că ofertele există şi că avea timp câteva zile să pună în balanţă chestiile pro şi contra pentru fiecare ofertă.
Ne-am despărţit după câteva minute de conversaţie, după ce am avut grijă să-i spun bătrânei, care numai ea ştie cum s-a chinuit anii respectivi să ajute copilul să devină cineva, să fie MÂNDRĂ. Pentru că are cu ce. Are un nepot deosebit, un bărbat pe picioarele lui deja, ce a realizat atâtea şi uite că are lumea la picioare. Şi, spre deosebire de “contestatarii” săi, care încă nu înţeleg 1% din ce a reuşit copilul ăsta să facă, are de unde alege şi e destul de bărbat încât să ia decizii pentru el şi familie, nu pentru vecini.
Probabil vecinii vor pica din nou pe spate, aşa cum au făcut iniţial, când omul era în Chicago, apoi, cu superioritatea pe care ţi-o dă lipsa de informare (să nu zic “prostia”), vor concluziona că oricum nu face mare rahat. Şi, dacă dă ăl de sus să se schimbe din nou datele problemei, vor fi “fericiţi” să vadă că s-a întors. Doar asta înseamnă că e un ratat, nu-i aşa?
