Am reveni în ţară de aproape 2 săptămâni şi stau la poveşti cu tot mai mulţi oameni. Au fost totuşi 6 luni de absenţă, aşa că rude, prieteni şi vecini doresc să ştie ce am văzut şi mai ales dacă mi-a plăcut la “americani”. Una dintre vecinele noastre are un nepot, mai mic cu vreo 2 ani decât mine, ce s-a întors şi el din Obamaland de puţin timp.
Băiatul a terminat Medicina la noi şi a lucrat deja la Judeţean pe secţia Chirurgie. Normal, nu e încă mare şi tare, dar a operat ca “prima mână” alături de câte un chirurg experimentant, a muncit mult, studiază constant etc. La fel ca orice absolvent de Medicină ce a ajuns aici pe barba lui, neavând bani de “atenţii” şi care şi-a dat la gunoi anii ăia cică frumoşi de student.
A plecat acum câteva luni spre Chicago, în ideea că va lucra la un spital de acolo. Maică-sa este prin Canada de vreo 10 ani deja şi tot speră să-l aducă la ea. Anii ăştia i-au fost foarte dificili, aşa că suport financiar pentru “ăla micu” nu a fost, iar bunica a devenit mamă şi tată, încercând disperată să tragă de pensie să-l poată ţine. Este chiar un copil extraordinar de cuminte şi de studios, aşa că personal nu pot decât să am un uriaş respect.
S-a întors de câteva săptămâni pentru că, deşi ar fi dorit să lucreze la Chirurgie Toracică şi a dat deja destule echivalări, nu găsea loc decât la Medicină de Familie. Şi, greu de crezut, spre disperarea mamei ce-l vedea în sfârşit alături de ea, s-a luat şi a revenit în ţară să caute altceva.
Normal, vecinii au văzut că a revenit şi unii deja comentau cu satisfacţia asta cretină specifică românului, când vede că altuia îi merge mai rău, că a venit “cu coada între picioare”. Îmi spunea biata femeie că a ţinut destul de ascunsă problema, că “râd” vecinii.
Bun, acum hai să vedem cine sunt vecinii ăştia. Pe lângă nişte indivizi cu toate ţiglele pe casă şi niscaiva creier să nu le plouă în gât, fauna din cartierul nostru este cea specifică întregii Românii. Avem oameni deştepţi şi de calitate, plus tot felul de dobitoci inculţi, care, deşi au 2 clase ca personalul, au mereu verdicte despre “ratarea” altuia.
Vă imaginaţi care vecini făceau “mişto” de situaţia lui …
Da, exact idioţii care nu visează ce înseamnă să faci o asemenea facultate. PE BUNE, pentru că amărâtul ăsta nu a ajuns medic pe şpăgi. Habar nu au ce înseamnă să tai un om, chiar dacă o faci încă sub stricta supraveghere a unui specialist. Habar nu au ce înseamnă să cunoşti o limbă străină ATÂT DE BINE încât să studiezi documentaţie, să discuţi despre cazuri şi pacienţi, să dai examene în ea, cot la cot cu ăia de-o vorbesc din uterul mamelor lor.
Nu, indivizii ăştia nu înţeleg chestii din astea. Lor chiar şi eu trebuie să le spun că lucrez “pe calculator”, că de ăsta au mai auzit sau are juniorul comp să joace Counter. Ăştia sunt indivizii care nu pot termina o carte într-un an şi consumă doar Favorit şi OTV. Dar ăştia sunt cei mai “duri”, când este vorba de a discuta despre decizia unui tânăr de a face sau nu ceva în cariera sa.
Un tânăr care, fie vorba între noi, a avut destule “din alea”, încât să refuze o situaţie ce nu îi convenea, chiar cu lacrimile mamei sale şi să caute ceva pe gustul lui.
Nu vă plictisesc cu amănunte de genul că are 2 oferte deja: în Marea Britanie şi Germania sau că în weekend-ul ăsta pleacă într-una din cele 2 locaţii. Încă nu ştia sigur, când am vorbit cu bunica lui, cert este că ofertele există şi că avea timp câteva zile să pună în balanţă chestiile pro şi contra pentru fiecare ofertă.
Ne-am despărţit după câteva minute de conversaţie, după ce am avut grijă să-i spun bătrânei, care numai ea ştie cum s-a chinuit anii respectivi să ajute copilul să devină cineva, să fie MÂNDRĂ. Pentru că are cu ce. Are un nepot deosebit, un bărbat pe picioarele lui deja, ce a realizat atâtea şi uite că are lumea la picioare. Şi, spre deosebire de “contestatarii” săi, care încă nu înţeleg 1% din ce a reuşit copilul ăsta să facă, are de unde alege şi e destul de bărbat încât să ia decizii pentru el şi familie, nu pentru vecini.
Probabil vecinii vor pica din nou pe spate, aşa cum au făcut iniţial, când omul era în Chicago, apoi, cu superioritatea pe care ţi-o dă lipsa de informare (să nu zic “prostia”), vor concluziona că oricum nu face mare rahat. Şi, dacă dă ăl de sus să se schimbe din nou datele problemei, vor fi “fericiţi” să vadă că s-a întors. Doar asta înseamnă că e un ratat, nu-i aşa?
Dojo, asta e educatia la romani ! Aia prin Anglia n-au vazut sau n-au comentat 15-20 de ani ca animalul ala isi tinea femeile/copiii in pivnita zi si noapte, ori ca una a purtat in pantece cate noua luni patru copii pe rand, dar nu apare niciunul… La noi vecinii stiu tot si isi dau cu parerea despre ceilalti in orice moment si orice imprejurare.
@Zina: da/mi voie sa iti spun ca nici exemplu cu cel din Austria( cred ca la el de referi)nu e de dorit. Si nici macare nu e relevant. In vest nu e asa. Dimpotriva! Cazul asta este unul rarisim! In general, sub ceea ce se cheama “implicare sociala” lumea e foarte atenta la ce faci, te reclama daca nu pui gunoiul unde trebuie ( adica organic la organic si tot asa) daca faci zgomot, daca ai batut un par intr-un loc unde nu e voie, daca ai prea multe masini si nu se stie de unde iti castigi existenta (si te trezesti cu fiscul la usa).
Nu a ramas in America si a venit inapoi in Romania… poate nu America este “calea lui”. Romania este locul in care “puterile ceresti” il vor.
Nu sunt un mistic. M-am exprimat scurt, folosind niste metafore.
E o poveste veche de cand lumea. ca dovada ca exista si zicale: “cainii latra, caravana trece” sau “nu mor caii cand vor cainii”(comparatia cu cainele e jignitoare pentru…caini, desigur).
Dar senzatia de greata si revolta amara ramane.
Aici, la țară, cel mai des mi se zice că degeaba merg eu la facultate că tot la sapă și opată o să ajung.
Acum, nu știu, poate au dreptate.
“Capra vecinului” o avem in sange…
Vom incepe sa evoluam ca natie cand vom inceta sa ne mai bagam nasul in viata vecinilor, cunoscutilor, necunoscutilor, “vedetelor” sau oamenilir de tot felul. Cand vom folosi timpul nostru pretios altfel si folositor, fara a il mai utiliza in a emite judecati de valoare despre oricine si orice.
“Vazutul-de-treaba-ta” este inca un sport extrem pe care foarte putina lume il practica, nu se invata la scoala sau la After-school-uri. Si in familie e mai greu de predat daca si parintii/tutorii/bunicii sunt practicanti ferventi.
Sa ne vedem lungul nasului si lungimea bancii noastre si sa incercam sa realizam ca nu ne vom ridica NICIODATA pe nivelul superior numai prin faptul ca avem impresia ca “judecata” noastra este ceva de foarte mare valoare. Ala e locul nostru in lumea asta care ne inconjoara, nu trebuie sa fim suparati sau frustrati ca este care este. Altii sunt mai sus dar altii sunt cu mult mai jos.
Ca sa fim asa cum am descris putem incepe cu operatiune simpla de tot: sa facem efortul de a pune telecomanda deoparte si sa luam o carte. E greu la inceput, e cumplit de greu – toate inceputurile sunt grele – dar raul din noi si din jurul nostru se trage SI din cutia aia miraculoasa pe care am luat-o in rate si o platim de 7 ori. Daca noi facem asta si juniorii vor face la fel si poate va fi mai bine. Candva …
O, da. Abia asteptam ca unuia sa-i mearga rau ca sa avem ce discuta. Eu am ajuns sa nu-mi mai pese de ce crede/spune lumea.
Am niste vecine pe strada care daca ma vad ca nu mai vin cu masina de serviciu acasa ( s-a stricat micuta si-i in service) gata comenteaza. Aha, i-au luat masina, pai ce, pana cand sa vina ca o doamana acasa pe banii firmei. Nu le pasa lor ca benzina aia pe care o consum eu pana acasa si inapoi se cuantifica cumva in munca pe care o prestez, ele comenteaza.
Astia suntem…
Oi fi eu prost, da’ ce mă bucur când îl pot considera pe altul mai prost ca mine! Mehe. Capra şi oaia vecinului.
Plus: am trăit ceva similar. După 2 ani pe alte plaiuri, m-am hotărât să mă întorc în România. Bucurie mare la gura vecinilor!
Mentalitatea e că “la ei umblă câinii cu covrigi în coadă, dacă pleci şi te întorci, eşti cel mai mare ratat.” Chestia interesantă este că nici în domeniul profesional nimeni nu înţelege că sunt oportunităţi fantastice în România, dacă ai ceva în plus faţă de turmă.
Dojo, romanii au o ura imensa pentru competenta. Ma gandesc la domnul in cauza cata scarba a acumulat dupa contactul cu o societate alienata. Poate ca e un om cald si a inteles ca am suferit niste modificari comportamentale drastice. Dupa cate stiu Clujul are niste spitale foarte bune si este scoala buna acolo. In deficitul asta de medici nu bagi un om venit la naiba din mediul universitar american sa improspateze atmosfera?
In Anglia se va simti ca acasa in SUA.
Ii urez succes.
@dojo: mie daca mi se pare ceva trist in povestea asta este nu ce el s-a intors din SUA. Ca om care a trait in SUA pot spune ca prefer europa din 1000 de puncte de vedere. Omul tau va pleca in Germania, Franta, Anglia, unde medici gata scoliti (in care statul respectiv nu a investiti nimic) sunt asteptati cu bratele deschise. Nu la cele mai bune joburi. Nu. Intr-o prima faza baiatul din povestea ta va face toate garzile pe care nu le fac altii, nu va fi lasat sa opereze, va munci fara sambate si duminici … Am exemple in familie, stiu ce spun 🙂 Dar, e tanar si poate sa duca. Trist mi se pare ca statul roman le serveste pe tava altora oameni in care a investit o groaza de resurse. De ce ii mai pregatim daca nu avem ce sa le oferim? Nu ar fi mai intelept sa nu mai scolim medici sau oameni de stiinta, daca nu au unde se lucreze ulterior?
Iti dai seama ca nici in Chicago n-a fost super-star. Asa ca e pregatit pentru orice, vorba ta, orice tanar la inceput de cariera va face chestiile pe care aia “titrati” nu vor sa le faca. Am bagat si eu emisiuni la cele mai ciudate ore din zi sau noapte, cand titularii nu aveau chef. Odata ce se va pune pe picioarele lui, va putea si el sa faca nazuri si vor fi altii sub el sa preia fazele naspa 😀
dojo, sti prea bine ca in discutiile din fata blocului capra vecinului e slaba si fara lapte, si in discutiile cu tine insuti, cand dormi in dobitocenia ta, capra vecinului e ceva ce ai vrea si tu sa ai dar fara nici un efort… asa si cu veciniii astia…ii ai si tu..ii am si eu … ii are toata lumea.
P.S.
ii recomand jermania, se plateste bine, si sunt in lipsa mare de personal… il baga in pita, de cum invata limba (am o amica, e plecat de 3 luni, a dat testu’ de limba, si acum e pe barba ei)
Io nu inteleg de ce le pasa de gura lumii? Si mai a les de gura ACELEI lumi?
Acuma, io ca Balanta ce ma gasesc, is printre primii cand vine vorba de parerea altora despre mine, da’ ma jur ca mi se rupe-n 14 de parerea prostilor. Pun la suflet doar criticile celor mai destepti ca mine, ca in fata alora ma simt proasta si inferioara si incapabila si mai stiu eu cum. In fata ACELEI lumi, imi intorc spatele si plec. ba mai mult, nici nu ma uit la ei.
E chiar atat de simplu.
Traiesc de 10 ani in Canada. Din comunitatea romaneasca cei care s-au intors au mereu aceleasi trasaturi:
Mereu se pling de tara de adoptie, mereu pling dupa romania, mereu incearca sa traiasca in tara de adoptie exact ca in romania, mereu canadienii sint mai prosti decit ei, mereu in cautare de scheme cum sa fenteze statul si mereu asistati social. Nu vezi la ei nici cel mai mic efort de integrare si de dezvoltare in noua tara. Ei asteapta totul pe tava si apoi incep sa critice cind nu primesc. Ca sa nu spun ca ei sint cei care dupa 4-5 ani in Canada nu vorbesc limba decit cu greutate.
Nu neg ca sint meserii unde e mai greu sa accezi dar daca te straduiesti nimic nu e imposibil. Cum eu am reusit pot si altii. Si da, chiar daca spuneti ca sint extremist eu ii desconsider pe cei ce se pleaca inapoi in romania din canada.
Mihai, depinde ce aştepţi de la viaţă. Nu desconsidera un medic care are posibilitatea să vadă o cazuistică interesantă în România (sigur, în condiţiile precare din sistemul medical de aici), pentru că nu vrea să aleagă calea cea mai simplă şi să devină medic de familie în afară (adică să prescrie reţete pentru guturai).
Cu siguranţă sunt şi uscături printre cei care pleacă, şmenari care vor să mute ţigăneala balcanică peste baltă. Dar sunt şi mulţi care nu vor să concesioneze pregătirea pe care o au pentru a munci sub calificările lor. Şi de aia se întorc, nu pentru că au eşuat ci pentru că sunt mai ambiţioşi decât atât. Desigur, ăştia sunt şi cei care nu mor de foame, oriunde ar fi.
Daca citesti atenta vezi ca baiatul a vrut sa mearga acolo sa opereze. Daca era interesat de “cazuistica interesanta din romania” nu cheltuia banii pe bilet de avion si alte hangarale cu isi lua o plasma.
Al doilea lucru este referitor la munca sub calificari. O persoana ambitioasa se lupta si ajunge pina la urma sa lucreze la calificarea lui sau chiar mai face scoala si devine mai calificat fata de cum era cind a plecat din romania. Dar pentru asta trebuie 1) AMBITIE si 2)EFORT.
Inca nu am intilnit persoana ambitioasa care a depus efort si nu a reusit in noua tara.
Cei ce se intorc in romania nu au nici ambitie dar nici nu vor sa faca cel mai mic efort. Desigur ca odata ajunsi in romania coloreaza in culori inchise tara unde au esuat.
@Mihai Adica sa isi petreaca 5-10 ani pentru a ajunge in State la nivelul care i se ofera acum in Anglia sau Germania. De ce? Pentru a trai in cea mai grozava tara de pe pamant, nu? :)) Din ce am observat eu, in noua tara se adapteaza f bine 2 categorii de oameni, cei care au nimerit fix in circumstantele pe care si le-au dorit (ei sunt cei norocosi) si cei care nu au de ales (nu exista pt ei nimic in Ro sau in alta tara). Nu prea are legatura cu ambitia sau efortul. Simplu fapt ca incerci sa pleci in alta parte demonstreaza ca ai ambitie si esti dispus sa faci efort.
“pleacă într-una din cele 2 locaţii”
adica pleaca pe mare?
Dojo, ai pus degetul pe rana. Astia suntem, din pacate.
Eu mi-am inceput cariera intr-o slujba la stat. Un loc caldut, nu foarte bine platit, insa nici prost, si mai ales sigur. Ma rog, la momentul ala.
Dupa ceva timp, am plecat. Nu cu coada intre picioare, insa initial nici la mai bine. Cam pe aceeasi suma de bani, munceam de 5 ori mai mult. Insa invatam sa fac lucruri, ma specializam, ma dezvoltam.
Acum, dupa destui ani, exista in jurul meu oameni care nu au ce face si comenteaza pe seama locului caldut si minunat lasat pentru un loc in care trebuie sa muncesc, de unde vin tarziu, etc… Mentalitatile se schimba greu. Insa trebuie sa invatam sa nu ne pese.
Cand cine rade de vecinul venit cu “coada intre picioare”, de fapt se minte singur, incercand sa se faca ca nu ii pasa, de fapt ar fi dorit si el ceva mai mult dar nu are curajul sau posibilitatea sa incerce. Ar mai fi si nepriceperea, oameni care nu cunosc mai nimic dar isi dau cu parerea, insa acestia chiar nu trebuiesc luati in seama.
Am citit postul de 2 ori,ca mi se parea ca-mi scapasera niste amanunte. Si iarasi ma leg de partea cu amanunte insuficiente,de partea tehnica. Dupa cum spuneai tu Dojo-Ramona in cateva luni (cate mai exact?)de stat in Chicago omul nu si-a gasit de lucru decat la Medicina de familie. Si ca si-a dat niste echivalari. Pentru non-rezidenti oferta este destul de limitata:pediatrie,interne sau familie. Ca sa ajungi la “oferta” trebuie sa dai niste step-uri(echivalarile de care vorbeai tu ) . Doar ca stepurile iau cu siguranta mai mult de cateva luni-cam 2 ani ar zice gurile rele . O sa ziceti ca ma leg de tehnicalitati!Da,pentru ca este imposibil de lucrat ca si doctor in USA fara echivalari aka stepuri SI fara un statut-o viza in cazul asta. Pe care nu o poti obtine fara stepuri si oferta de job.Si asa intram intr-un cerc vicios.
Am vrut sa pun cateva linkuri aici(cu info si discutii despre stepuri ) dar nu stiu daca este permis pe acest blog.
Oricum,ii urez mult noroc amicului tau!
Sunt de acord cu Tomata. N-ar trebui sa ne pese deloc de gura Acelora… Si de fapt a nimanui care nu au nimic de spus in viata noastra- nu ne hranesc, nu ne ajuta, nu ne incurca, de ce ne-ar pasa parerea lor.
Mai trist e ca sufera familia alaturi de cei ce se intorc – ei au de indurat, ca asa s-au obisnuit, sa stie cum e cu capra vecinului.
Din pacate nu se intampla asa doar cu strainatatea – se intampla asa si cu orasele mari, universitare- daca ti-a plecat copilul la scoli inlate si doamne fereste se intoarce inapoi in micul orasel, inseamna ca e vai si amar de capul lui, tot la parinti pe cap o sa le stea. Si parintii trebuie sa gaseasca mereu explicatii de ce li s-o intors copilul…
Si eu sunt umblata si m-am tot intors, pt ca inca n-a fost timpul sa plec de tot. Majoritatea ma intreaba de ce n-am ramas acolo si se tot gandesc ce-ar mai pleca si ei. Dar nu sunt in stare, nu fac nimic in aceasta directie.
Voi mai pleca atunci cand voi vrea si ma voi descurca si nu-mi va pasa de ce spun ei, pt ca ei n-au trait ce am trait si voi trai eu. E atat de simplu.