Joi spre seară m-a tras ‘soarele’ din casă la o plimbare pe malul gârlei. Pe aici soarele apune atât de frumos, că e păcat să nu vezi marea colorată şi pescăruşii care urmăresc câte o barcă de pescuit.
L-am luat pe Niki la gât, cu obiectivul mare şi am plecat spre malul gârlei, strategic amplasat la vreo 300 de metri de unde stăm.
La ora 6 vasele de pescari se întorc în port, urmate de un alai de sute de pescăruşi. Hitchcock, nu alta, doar că orătăniile astea sunt paşnice şi au treabă cu peştii.
Aşa mai de aproape … vasul cu ‘alaiul’ de zburătoare.
Câţiva pescari la treabă, pe digul de pe care am făcut pozele anterioare ..
Şi acum plecăm prin ‘sat’. După două colţuri ajungem la strada pe care stăm şi noi (una pare-se destul de importantă în Fuengirola) şi iubi, cu ochii lui de vultur, zăreşte ceva ciudat: parcă se adună oamenii undeva şi, curios ca o mâţă, trebuie să vadă ce-i. Noroc că-i curios, că altfel pierdeam frumuseţe de paradă.
Pentru că 6 ianuarie aici este Dia de los Reyes, populaţia din zonă sărbătoreşte cum se cuvine: cu o mică ‘fiesta’ şi în familie cu cadouri pentru ăştia mici. Dacă la noi este nebunie de Crăciun, puştimea aici aşteaptă Magii, că vin cu cadouri.
Cu o zi înainte de marele eveniment, în ajun, cum îi spunem noi, s-a organizat o mică ‘paradă’ cu care alegorice pe care stăteau copii. Restul populaţie aştepta cuminte la bordură, că se preconiza o adevărată ploaie de bomboane. Cum trecea câte un car din acesta, cum se abătea asupra noastră un potop de ‘proiectile’. Ăştia mici erau în delir, mai să se arunce sub maşinile care tractau ‘agregatele’ respective.
Cu plasele pline de bomboane şi râzând încântaţi, se concentrau să nu piardă ceva.
Cam de aici a început procesiunea. Fiecare personaj de desen animat cred că s-a regăsit aici.
Fiecare ‘echipă’ era costumată corespunzător. Unii mai dulci decât alţii ..
‘Pinguinii’ căutau şi ei prin pungile enorme de lângă ei, pentru că mulţimea cerea non-stop ‘cadouri’. Unul mai mic doar stă cuminte.
Fiecare car era tras de câte o maşină şi plin ochii cu puştani de toate vârstele. Parada a ţinut ceva timp, chiar ne gândeam că noaptea cei mici au fost terminaţi ca bateriile, deşi foarte probabil doza suplimentară de zahăr i-a ţinut în priză. Îi vedeam pe unii cum pun o bomboană în gură şi după aia aruncă spre populaţie, deci e clar că nu au suferit nicio lipsă.
Am avut multe personaje pe care cei mici le adoră: Mowgli, Nemo, Cenuşăreasa, Dora etc. şi sute de copii absolut adorabili care ne ‘pastilau’ cu bomboane.
În jurul nostru copii şi adulţi adunau de zor bomboane.
Am venit şi noi acasă cu o buzunarele pline, deşi recunosc că nu am participat la vânătoare. Sunt ‘dependentă’ de dulciuri, dar nu-mi plac bomboanele (prefer ciocolata la orice oră), aşa că l-am lăsat pe iubi să lupte de zor. Era absolut drăguţ să vezi cum toată lumea culegea bomboane, deşi poţi la orice oră să iei juma’ de kil cu nişte cenţi. Dar prada de acolo era clar mai dulce.
Ne-am întors acasă absolut încântaţi de un asemenea eveniment. Nu este o chestie enormă, dar iată că poţi face o chestie deosebită pentru copii şi fără milioane de euro. Carele erau ‘sponsorizate’ de firme (ori ale lor or plătite, nu ştiu sigur) şi pot fi folosite ani la rând, mai ai nevoie de nişte maşini care să le tracteze, câteva sute de kile de bomboane, care iar nu costă o avere şi copii.
Iar aceştia din urmă erau încântaţi să fie ‘personaje’. Ai câteva ore de ‘paradă’, mii de copii şi de adulţi cu plasele pline de bomboane şi voie bună.
PS: restul de poze pe BWI.
