Cum stăteam eu cu o ureche la teleleu şi ochii pe ze computer, aud (din nou) ştirea cu Dacia care îşi trimite oamenii în pauză pentru 2 săptămâni, pentru că nu prea merg vânzările atât de bine. Aud şi intervenţia unui nenea sculă mare pe acolo, care aşa de frumos vorbea despre cum nu cumpără dom’le românul maşina naţională şi iau maşini de afară şi aşa frumos grăia de parcă noi, ăştia total nepatrioţi, suntem de vină că Dacia nu vinde Sandero suficient cât să fie toată lumea mulţumită.
Simt aşa în vocea lu’ nenea asprime şi scârbă pentru că nouă nu ne pasă de situaţia muncitorilor de la Colibaşi (parcă acolo se face minunea asta de maşină) şi ori cumpărăm maşini străine la second sau noi, dar clar, stăm departe de Dacia.
Şi?
Nenea ăla cred că a uitat că este piaţă liberă (că tot vorbea tot românu despre asta după 90, de parcă ar apărea şi potăile cu dispozitiv în formă de corn în coadă) şi că fiecare deţinător de drept de credit sau lichidităţi poate cumpăra ce i se arată.
Ca snoabă eligibilă pentru leasing am fost de părere că mai bine ard 3000 de euro decât să cumpăr un second din ţară, pentru că ştiu cât de încredere sunt majoritatea bişniţarilor din oraş. Si lipsa oricărei forme de garanţii, chiar m-a ţinut departe de ei. Faza cu leasingul îmi deschidea calea către faimosul Logan (Sandero încă nu era pe piaţă) sau o maşină străină.
Pentru că am o părere foarte proastă faţă de orice face Dacia la acest moment, am pus mâna pe un Opel cu toate dotările pe el (faimoasa Corsica). Maşină superbă, “nervoasă” şi plăcută la condus. Plus că brandul în cauză este cunoscut pentru fiabilitatea sa.
La fel şi alţi români sunt seduşi de un Peugeot … BMW (chiar şi second) .. sau orice alt fel de maşină, cu “nume” celebru de ani de zile şi faimă. Suntem cu toţii liberi să investim banii munciţi pe orice maşină dorim şi să ne permitem să nu murim de grija muncitorilor de la Dacia, doar pentru că ar trebui să ne apucăm să cumpărăm Sandero de dragul lor sau al boşilor de acolo, care nu ştiu cum să maximizeze profitul .. nici cu faza asta nu aş avea probleme, că doar este un business, dar să mă lase domnul mare şef de la Dacia să îmi savurez kilometrii parcurşi cu maşina dorită, fără să îmi bată obrazul că nu cumpăr o maşină care pe mine nu mă convinge sub nicio formă.
O trece şi asta …
