S-a deschis discuţia asta pe forumul de webmasteri şi mi-a dat idei de articol. Un puşti de acolo era interesat să găsească un sponsor pentru un proiect de-al său. De ce sponsor şi nu un advertiser? Păi nu ştiu. Poate pentru că un contract de publicitate vine după ce ai pus pe picioare un site, nu doar din promisiuni. Cuget io.
Care ar fi marele avantaj al acestei sponsorizări?
Probabil momentul în care primeşti banul, spre deosebire de un contract de publicitate. Dacă eu decid mâine să scot un nou site (ferească ăl de sus, că oricum m-am întins prea mult), merg la X şi-i spun “nenea, am o idee de site beton, dar am nevoie de niscaiva lovele”. Te bagi?
În acest caz, pun mâna pe bani destul de rapid şi dezvolt proiectul pe principiul “io cu sapa, ăla cu mapa”. Ceea ce în principiu nu ar fi chiar rău. În loc să aştepţi chiar ani până să scoţi un ban de pe proiect, ai accesat fondurile imediat.
Care ar fi marele dezavantaj?
Că nu mai eşti stăpân în casa ta. Dacă x-ulescu îşi face un proiect pe banii mei, puteţi fi convinşi că-mi voi băga nasul în treaba lui non-stop. Că doar pe banii mei lucrează. Se duce pe copcă libertatea editorială, se duce pe copcă orice opinie personală. Pentru că, direct proporţional cu banii investiţi, cresc şi impresiile de stăpân ale sponsorului. Mă gâdesc că există şi cazuri de indivizi care-şi văd de treabă, dar în general, când ai băgat bani într-o afecere, începe şi nasul să-ţi fie prezent în ea.
Pentru ce sume merită să intri la stăpân?
Dacă tot s-ar ajunge la o asemenea situaţie .. despre câţi bani discutăm? Mulţi dintre copiii mei de pe forum găsesc că plata unui domeniu .com şi hosting-ul de rigoare sunt costuri serioase. Una este când ai un salariu şi alta când primeşti 30 de lei alocaţie. Şi unii ar fi în stare să-şi bage capul în laţ exact pentru 50 de dolari, crezând că au rezolvat o problemă. Aici e marea prostie. Pentru 3 dolari pe lună vei avea un lache ce te va călări după cum va dori, pentru că ţi-a dat bani, nu? Chiar dacă suma e penibilă, chiar dacă teoretic te descurcai şi fără banii respectivi.
Zic deci că, dacă ar fi interesat cineva să atragă un sponsor, mai bine se “vinde” pe bani frumoşi. Banii respectivi să acopere costurile unui proiect bine înfipt şi MUNCA celui care-l dezvoltă.
De aş alege un contract de publicitate?
Pentru că nu mi-a plăcut niciodată să lucrez pentru alţii. Mai ales pe proiectele mele. Prefer să pornesc un proiect de la zero, să achit costul unui domeniu (culmea e că nu-s neapărat fan de .ro şi mi-am făcut treaba şi cu alte extensii), să îmi pun dosul la contribuţie pentru un design şi apoi conţinut plus promovare. E clar că un proiect în care investeşti în mare parte munca şi timp, iar banii sunt prea puţini, se va ridica destul de greuţ. Acu’ e adevărat că nu mă grăbesc niciunde.
Odată ce un proiect începe să mişte, poţi atrage advertiserii. Nu vorbim de “brokerii” de tip Adsense, Text-Link-Ads, LinkWorth, BuySellAds sau alte sisteme, că la ei este totul atât de automatizat, că nici nu vei da de clientul final decât dacă dai click pe bannerul ce apare pe situl tău. Vorbim despre clienţii direcţi, cei care îţi scriu pe email “tataie, place site, vreau reclamă”.
De ce imi plac?
Pentru că relaţia este alta decât în cazul unei sponsorizări. Clientul de publicitate cumpără de la mine un spaţiu. 15625 de pixeli de pildă (dacă e un banner 125×125) sau câţi pixeli or fi. Pe toate paginile, doar pe index, cum ne târguim. Pentru acestă “onoare”, plăteşte o anumită sumă o dată la 30 de zile. Dacă-i place, mai cumpără. Dacă nu, s-o găsi altul.
Avantajul meu ca “editor” este că nu-şi bagă nimeni nasul în ciorba mea. Advertiserul ŞTIE deja ce pot şi despre ce scriu. Pentru că mă urmăreşte probabil de câteva zile măcar. Îi dau datele de trafic, să poată vedea cum progresează situl. Singura lui cerinţă (culmea e că mulţi nici nu o formulează), este să nu las situl în paragină. E clar că, dacă am un client pe 1-2 ani, nu s-ar foarte bucura să inactivez situl în următoarea lună şi să-l las să moară.
În rest însă nimeni nu ridică pretenţii. Nu mi se cere să scriu şi despre subiectul x, nu mi se cere să nu mai critic Vodafone sau CEC, că sunt parteneri de afaceri ai sponsorului meu, nu mi se cere nimic. Am un anumit nivel de calitate a conţinutului, am un anumit target, o comunitate căreia mă adresez, clientul cunoaşte detaliile şi plăteşte pentru un spaţiu de reclamă sau un advertorial. Nu decide ce culoare să folosesc în logo şi nici cum trebuie să arate poza mea din pagina “about”.
De ce nu le place unora?
Un contract de publicitate nu se câştigă pe poveşti şi promisiuni. Clientului nu-i pasă ce trăiri am eu şi ce planuri măreţe. El vede situl, îl studiază, cere date de trafic şi ia o decizie. Până să ajungă situl să fie interesant pentru un client, eu trebuie să muncesc pe el luni bune, dacă nu chiar 2-3 ani. În tot acest timp banii vin din buzunarul meu şi eforturile de a-l menţine sunt “gratis”. În loc să încerc să agăţ un sponsor, trebuie să muncesc pe site o perioadă şi apoi să atrag prin conţinut, trafic, PR, comunitate etc.
În general, creşterea unui site nu e imposibilă şi nici nu costă enorm. Asta în caz că nu ai pretenţii de cine ştie ce platforme custom made sau să plăteşti publicitate în disperare. Dacă ai un conţinut de calitate şi timp să-l menţii, plus să fii prezent pe net, în câteva luni poţi deja să prinzi nişte bani. Nu te vei îmbogăţi, dar măcar costurile iniţiale (domeniu-hosting) vei putea să le acoperi tot mai lejer, poate îţi mai rămâne şi un leu de un Cico.
Dacă totuşi se va găsi cineva cu punga largă, poţi la orice oră să-i pui la punct o campanie pe blog pe o perioadă ce acoperă “cadoul” şi te-ai revanşat. E oricum mai corect decât să accepţi “cadouri”, care de cele mai multe ori vin şi cu o implicare tot mai mare a sponsorului.
