.. sau mai multe, ca doar sunt si poligloti in lumea asta.
Asta este cred unul dintre comentariile care ma irita cel mai mult. Venit de cele mai multe ori de la niste ignoranti, care poate nu stiu nici macar romana la un nivel suficient. Poate atunci si-ar da seama ca sa stii o limba la perfectie este IMPOSIBIL.
Stiu, unii ar argumenta ca e un “fel de-a spune”. Este poate, dar asta nu il scapa de penibil. Cum poti sa cunosti o limba la perfectie?
Sa incepem de pilda cu limba romana, ca doar cu asta ne mancam zilele de cand ne-am nascut. Am facut atatea lectii de specialitate, am invatat sa conjugam verbele, sa facem sintaxa propozitiei si a frazei, stim de neologisme, de metafore si sinecdoca. Si culmea este ca uneori mai dam cu nasul de o expresie pentru care dam fuga la DEX (by the way, e si pe net) sau trecem la sintaxa din nou ca avem nu stiu ce minune de fraza a la Marin Preda (cunoscut pentru frazele greoaie), de nu mai stim care e subiectiva sau concesiva de pe acolo.
Si totusi, desi stim destul de multe in limba noastra natala, sunt atatea ocazii in care dovedim clar ca nu avem habar despre multe dintre aspectele sale. Presupun ca pentru toti romana este inca limba cu care ne descurcam cel mai bine. Si atunci, cand ne impotmolim destul de des in limba cu care ne-am nascut, pe care am vorbit-o toata viata si am studiat-o atatia ani la scoala, cum ne putem gandi ca se poate cunoaste o limba straina la perfectie?
As putea sa ma laud ca stiu engleza “la perfectie”: o studiez de 20 de ani deja. Am sute de articole scrise in engleza, mii de mesaje de forum, citesc frumos (deh, cu accent), inteleg foarte bine ce se scrie/vorbeste, o vorbesc fluent si frumos. Sunt relaxata cand vorbesc in engleza si asta mi-a atras de multe ori complimente din partea unor interlocutori nativi. Dar stiu eu engleza la perfectie (fara ghilimele) .. nici gand.
Am studii de specialitate, o vorbesc bine de atatia ani, dar la orice ora imi dau seama cat de putin stiu. Este ca si situatia inteleptului care, pe masura ce cuprinde si mai multe dintre tainele lumii, isi da seama ca de fapt nu stie nimic, ca sunt atatea informatii pe care nu le poate cuprinde sau pe care nu si le-ar putea insusi in 20 de vieti.
Ma simt si eu frustrata de faptul ca NU se poate mai mult. Invat in fiecare zi mai multe, calitatile mele de scris/vorbit se dezvolta continuu si asta ii face pe unii sa creada ca vorbesc aceasta limba la “perfectie”. Sunt insa foarte departe de asta.
Poate ca vi se pare un mesaj fara rost, care invarte “apa in piua”. Mi se parea “necesar” ca om in primul rand sa incerc a sublinia ceea ce mi se pare a fi o greseala de perceptie. Nu exista ceva de genul “cunoaste o limba la perfectie”. Cunosti o limba straina sau cea nativa foarte bine, vorbesti o limba fluent, dar perfectiunea e prea departe de noi.
