Pe ziua asta am avut altele pe cap, deci recunosc că nu am acordat mare atenţie dramei naţionale cum că Străţariu (OK, Trăistariu) ar fi iubitor şi de bărbaţi, nu doar de dame. Ceea ce mă distrează este tevatura făcută pe marginea unui scandal lansat de un gunoi de tabloid şi câte posibile interpretări există deja (că este o înscenare, că este de fapt gay, că nu etc.)
Relevant?
Dacă este gay să îi fie de bine. Asta nu schimbă cel puţin pentru mine valoarea sau non-valoarea sa (acum să fiu sinceră, nu iubesc muzica lui în mod deosebit, dar are totuşi ceva voce, spre deosebire de tot felul de papiţoi cu aere de Celine Dion sau David Coverdale .. pariu că multe din vitele astea mugitoare nu ştiu cine e nenea ală).
Faptul că cântă sau nu bine (da, ştiu că e “cacofonision”) depinde de ce îi poate “ţeava” (n.a.: voce adică, nu vă mai gândiţi la prostii), nu cu cine s-a iubit ieri noapte sau cu faptul că îi plac tipii blonzi, cu ochi albaştri şi trup adonisiac.
Voi dedica un articol special acestor “minoritari”, pentru că îi am aproape de suflet pe câţiva, pe care îi iubesc pentru că sunt oameni de calitate. Normal însă că în România încă nu ai loc dacă nu eşti ortodox, alb, straight sau cine ştie ce alte “atribute” pe care trebuie să le ai pentru ca societatea să te accepte. Mai nou trebuie să fii manelist sau măcar posesor de BMW pentru a primi aprobare de la turmă, eventual un “aifon” şi haine de “pitzi” sau “coco” pentru efect maxim.
Concluzia ca şi titlul: e băiatul gay? Şi?
