Strangem bani de telefon

Sebi e din nou în căutare de smartphone, aşa că a întrebat ca omul ce variante ar fi. Din ce-l cunosc eu, omul nu stă pe 700 de lei salariu, lucrează online, deci îşi cam doreşte să fie conectat la net pe cât posibil, deci un smartphone, oricât de scump este în România, că noi avem preţuri mai ceva ca magazinele de pe 5th Avenue, foarte probabil că nu-şi lasă nevasta fără zarzavaturi 3 luni pentru un telefon.

O chestie din articol m-a provocat să scriu acest articol: propoziţia “strâng bani pentru telefon”, care explică metoda cuminte a unui român de a-şi lua iPhone sau mama soarelui mai ştie ce, fără să intre în datorii pe 3 ani. Deci asta e varianta de român ce merge pe principiul că “dacă nu am acum banii, mai bine aştept”.

Şi totuşi mi se pare că un asemenea telefon este un MOFT pentru majoritatea românilor.

Îmi veţi spune că te plictiseşti în metrou fără să freci ecranul unui telefon, că nu poţi juca table pe un telefon mai vechi, că nu exişti dacă nu ai ultimul răcnet. Care, normal, peste 5 luni nu va mai fi ultimul răcnet şi iar eşti de rahat printre şmecherii cu care ieşi în oraş, că ei au iPhone 140 şi tu tot cu 3-ul eşti. Că nu poţi face afaceri fără o jucărie din asta. Ce fel de afaceri?

Dacă e vorba de un business online, de un sys-admin ce are nevoie să acceseze imediat tot felul de documente (cum erau “tehnicii” noştri de la radio, ce tot căscau ochii pe scheme de bulectrice), de un om de afaceri care tre’ să ştie ce mişcă la Bursă, pot înţelege un asemenea device. Este o unealtă de muncă, te bucuri de toate funcţiile sale, te ajută în muncă.

Eu încă nu i-am găsit utilitatea, deşi lucrez online, pentru că, dacă 2 ore ies de pe net, chiar vreau să fiu ieşită de pe net. Încă nu a ars nimic că nu am intrat 5 ore pe net şi am plecat la plimbare. De asta am abonament de 4 euro la Orange şi un răhăţel de LG Cookie, de mă fac de râs la toate întrunirile blogeristice. Pe care iar îl voi închide 6 luni, cât sunt plecată din ţară, atât îmi este de necesar.

Cine face însă rate pentru telefon sau strânge cureaua să plătească 4 salarii pe un smartphone? De obicei cine nu are nevoie de aşa ceva.

Un businessman are bani să-şi ia trocariciul cu o parte din salariul lunar. Aşa ar fi normal. Dacă nu câştigi atât de bine, încât să faci banii ăia în 2 saptămâni sau mai puţin, probabil că nu ai nevoie de scula aia. Un administrator bun de sistem sau orice “profesional” care trebuie să fie online la orice ora, foarte probabil că face bani cu jucăria aia şi că oricum nu este un aşa mare şoc financiar.

Am văzut la prietenul nostru tot felul de daravele din astea. Eu nu aş da 2000 şi ceva pe un laptop doar pentru că are un măr muşcat pe el, am preferat să dau de 4 ori mai puţin pe un HP superior ca performanţe. Pentru el fazele astea nu au contat. Câştigă foarte bine, aşa că, dacă a apărut iPhone 4, l-a luat pe comandă cât de repede a putut. Soţia nu era mulţumită de Blackberry-ul anterior? I-a luat cel mai nou model. Pentru că telefoanele îi ajută pe ambii şi au fost câteva sute de dolari, în condiţiile unor salarii de suficient de multe mii de dolari.

E plin la americani de prostii din astea. Şi cerşetorii au un telefon din ăsta şmecher, toată puştimea se dă pe iPhone sau altele. Dar salariile sunt de mii de dolari, un telefon îl iei şi cu 200 de coco, dacă faci abonament, iar abonamentele de date erau şi la 50 de dolari pe lună, unlimited. Atunci îţi permiţi să-ţi schimbi telefonul, să cumperi iPad şi alte prostii, doar pentru că ţi se arată. Comparativ cu salariile noastre, e ca şi când îţi iei 3 perechi de chiloţi şi 2 de şosete. Sincer, pentru astea chiar nu strâng bani. Am nevoie, le-am luat, fără stres.

Când însă un abonament de date (limitat pe deasupra) costă o parte ţeapănă din venituri, când un telefon costă în România cât o maşină second-hand, iar salariile sunt aşa cum ştim că sunt, pe noi ne freacă grija să strângem o căruţă de bani pentru a da un tweet din cafenea sau pentru a juca angry chicken. Iar puştanii noştri sunt traumatizaţi că nu dă părintele 5 salarii pe un rahat de telefon, de pe care vor da bip sau se vor conecta la wireless free, când au ocazia.

Deci am şi io o curiozitate: sunt sărită de pe fix că prefer să dau sute de dolari pe un laptop care face lunar banii din care trăiesc şi că aş avea un smartphone când ar costa 5% din veniturile mele lunare? Ştiu că sunt penibilă când ies în oraş şi nu am un telefon din ăsta şucar pe masă, dar oare chiar merită să bag “milioane” într-o sculă pe care o voi folosi exact ca pe ăsta de acum?

PS: am ieşit cu telefonul lui R. de 2 ori în oraş. Că mă plictiseam pe metrou spre Manhattan şi, dacă tot a lăsat omul scula acasă, m-am folosit de ea. Am stat juma’ de oră pe net, mi-am rupt ochii pe nişte situri (cu tot cu temele lor mobile ready), după care l-am pus în buzunar şi am căscat ochii la peisaj. Că de aia am ieşit din casă.

IF YOU ENJOYED, PLEASE SHARE. THANK YOU IN ADVANCE.
Ramona Jar
Ramona Jar

I'm an SEO consultant, web designer and part-time tennis coach. Wife, mother, dog and cat owner (or owned). Romanian by birth, American by choice.

Articles: 1793