Suntem nefericiți? De ce?

Ne amintim cu toții copilăria noastră, când nu aveam griji (sau cel puțin nu ni le mai aducem aminte) și când totul părea frumos. Ne bucuram ..  ca niște copii .. de orice prostioară, de o ciocolată (mai ales că nu era chiar atât de multă prin anii copilăriei noastre), de câte o jucărie sau o notă bună. Acum suntem oameni în toată firea. Avem datorii, avem un job sau o afacere (sau încercăm să ne găsim de lucru), avem tot felul de prieteni (sau prea puțini), ne stresăm că se devalorizează leul, că se scumpește mâncarea sau că a rămas nevasta gravidă exact în momentul cel mai nepotrivit.

Și suntem întunecați, nervoși și visăm la vreun cataclism natural care să ne întoarcă în timp, să devenim din nou țânci de 5 ani, fără problemele astea pe care le purtăm pe umerii gârboviți. Cum faza asta nu prea are șanse să se întâmple, dansăm pe muzica pe care o avem acum la dispoziție și facem din rahatul de față .. bici. Dar cum?

Ce ne face oare nefericiți? Unde greșim, de suntem atât de stresați și de îndurerați?

Ne blocăm în situații de criză și nu facem eforturi de a ieși din ele

Viața nu e ușoară, asta o știm cu toții. Exact când simți că parcă ai ieșit din mocirlă, ceva te ia de păr și te afundă înapoi. Este bine să plângi, este bine să te înfurie câte o problemă majoră. Dar faza asta nu ar trebui să dureze prea mult. Poți avea câteva ore sau câteva zile de bocit, dar plânsul încă nu a rezolvat nicio problemă. Da, te descarcă emoțional, ceea ce nu e de ignorat, dar cel mai important pas, când ești în mijlocul mocirlei, este să începi să faci eforturi să ieși.

Prin viața tuturor apar probleme financiare, probleme familiale, de sănătate etc. Suntem înșelați în dragoste, rămânem orfani, șomeri, faliți. Majoritatea nu avem „norocul” să le experimentăm pe toate, dar nu este un adult, cred, care să nu fi avut mizerii de acest gen în viața sa.

În loc să te gândești de ce tot tu ești ăla nefericit, gândește-te ce măsuri poți găsi. În momentul în care începi să cauți soluții, te simți deja mai bine. In charge, englezește spus. Simți că ai un rost din nou, acela de a-ți rezolva problema. Nu tot timpul asemenea dezastre au rezolvare rapidă, dar mai productiv este să-ți consumi energia încercând să găsești acele soluții și având un scop, decât să rămâi blocat pe problema respectivă.

Pe când eram copil o notă proastă sau faptul că am bătut pe careva (din nou) prin curte îmi dădeau neliniște pe câteva minute, pentru că în rest eram ocupată să rezolv situația de criză. Să fiu cuminte acasă, să aduc altă notă, de data asta bună etc. Probabil ceva din energia respectivă nu ne-ar strica acum și interesul de a ne scoate din rahat, nu doar a sta sa ne contemplam poziția ingrată.

Ne pasă prea mult despre opinia altora

Ne îmbrăcăm „nenatural” pentru noi, pentru a ne impresiona vecinii. Ne dor vorbele rele, pe care le spun diverși, umblăm ca niște căței să fim iubiți și apreciați, de parcă le poți face tuturor pe plac. Viața nu este un concurs de popularitate și poate nu toți oamenii contează atât de mult, încât să-ți pese de opinia lor.

Am avut timp de 10 ani emisiune la radio. Vă dați seama că am prins toată plaja de senzații ale ascultătorilor, de la cei care simțeau că-i apucă dracii, când mă auzeau, la cei care refuzau o ieșire duminicală doar să-mi asculte emisiunea de la cap la coadă. La fel pe online, am oameni care mă respectă și alții care mă consideră o vacă, dacă-mi permiteți să citez unele exemplare. Contează?

TU CE INTENȚII AI? Nu m-am trezit niciodată în timpul carierei de om de radio cu ideea că voi mânca ficații ascultătorilor mei. Doream să ofer muzică bună, să o condimentez cu un comentariu. Am iubit enorm munca de radio și nu regret nicio secundă din MII de ore de emisie. Am început situri în 2002 pentru a ajuta și a informa. Am forumuri, blog, sunt prezentă pe email. Nu sunt mereu isteață, nu sunt perfectă. Dar mă trezesc în fiecare zi cu sentimentul că pot ajuta cumva sau pot face o treabă bună. Nu mă țin de „tunuri”, nu doresc să fac rău nimănui.

Nu-ți va ieși mereu totul cum trebuie în viață. Vei avea zile excepționale și zile de rahat. Învață să trăiești cu ideea asta și încearcă să faci mai bine. Găstește-ți câțiva oameni care să conteze  și vorbele lor să fie importante pentru tine. De preferat oameni onești și de calitate, prieteni sau familie. Găsește-ți tu idealul în viață și mergi pe calea ta. Atât timp cât muncești și ai intenții bune, cine trebuie să înțeleagă va înțelege, restul nu contează. Acceptă un feedback onest, digeră-l și vezi-ți de viață.

Încercăm să ne găsim fericirea în bunuri materiale

Nu vin cu idei din acelea idealiste că banii nu aduc fericirea. Pentru că, sincer, mă simt mai relaxată, când am un leu în buzunar, decât când trebuie să mă gândesc de 2 ori, dacă să cumpăr ceva. Banii înlesnesc multe chestii, îți permit să înfrunți necunoscutul mai relaxat, să plătești o călătorie frumoasă, eventual să conduci o mașină decentă.

Dar, dacă ești fericit doar pentru că ai ultimul model de telefon sau haine cât 5 salarii, probabil că ți-ai bușit puțin balanța emoțională.

Fii tu însuți. Dacă urăști să porți tocuri (așa ca mine), NU LE PURTA. Punct. Nu-ți rupe nimeni spinarea. Te gândești de 5 ori dacă să iei noul iPhone? Probabil nu-ți este necesar. Dacă ai deja un telefon de care ești mulțumit, de ce l-ai arunca (sau vinde pe câțiva lei), doar pentru că x și y au făcut „upgrade”? Râd de tine x și y că nu ești la modă? Atunci ai probleme mai serioase, cum ar fi că ți-ai ales greșit prietenii.

Cumpără-ți ce-ți PLACE și-ți este necesar. Tu plătești pentru ele, tu știi ce-ți trebuie. Nu cumpăra o poșetă de 1000 de euro doar pentru că știi că lumea te-ar aprecia mai mult. Ăia de apreciază poșeta, ar trebui să se împrietenească de acum cu ea, nu cu tine.

Investește în lucruri care merită. Călătorește, trăiește senzații noi, petrece timp cu oamenii care contează. Sunt destul de bine dispusă, dacă-mi iau o „sculă” mișto, dar vă spun că mai fericită am fost, când am ajuns în plin Manhattan și m-am simțit o furnică lângă clădirile lor, când am stat la povești cu oameni dragi, când m-am jucat cu un câine prietenos.

Acum câteva zile prietena mea din Italia a venit la mine. A apucat să vină de două ori, apoi a plecat din nou. Am fost atât de fericită, de parcă aș fi câștigat la loto. Am stat la povești, am făcut împreună mâncare, ne-am amuzat. Doi oameni care se cunosc de 20 de ani, doi oameni între care nu există secrete și nici ifose. Ne știm de când ea avea vreo 4 ani iar eu eram adolescentă, am mâncat la masa lor, am fost ani buni ca membrii aceleiași familii.

Sunt fericită când sunt alături de asemenea oameni. Nu am mulți apropiați în viață, dar sunt câțiva oameni care mă umplu de energie și de bucurie. Și prefer bucuria asta celei trecătoare, că tocmai am aruncat o cârcă de bani pe ceva ce nu-mi trebuie, dar e păcat să creadă alții că-s fraieră.

Dorim rezultate și le dorim ACUM

Când m-am apucat de karate, acum 10 ani, aveam un motto care mi-a plăcut enorm:   „călătoria de mii de mile, începe cu un prim pas”. Am avut mereu talentul în viață ca, atunci când m-am apucat de ceva, să fiu atât de proastă, încât, dacă lumea ar fi stat să-mi pună datele în Cartea Recordurilor, aș ocupa destule pagini. Prima notă la engleză a fost 4, primele zile de karate au fost crunte, până și sensei spunea după vreo 5 ani de antrenamente, că nu a prea avut asemenea studenți slabi. Nu spund despre radio, web design etc. Nici la pat nu cred că am fost vreun mare talent.

Dar, mai important decât rezultatul, este DRUMUL până acolo. Am ajuns să mă descurc decent în tot ce mi-am propus, dar am iubit enorm și calea spre respectivele realizări. Am făcut ani buni de antrenamente și am iubit fiecare minut, munca de radio a fost incredibil de frumoasă și am avut parte de colegi senzaționali, pe web am făcut o groază de tâmpenii și am învățat enorm, engleza o tot perfecționez de vreo 20 de ani and loving every minute of it.

NIMIC nu se construiește din prima. Niciun atlet nu a făcut performanță la primul antrenament. Niciun profesor nu a ieșit din uterul mamei cu 20 de diplome. Nicio casă nu s-a construit doar uitându-te la ea.

Învață să te bucuri de drumul pe care-l parcurgi. Nu te aștepta la minuni imediate, pentru că nu există. Stabilește-ți un țel și muncește spre a-l atinge. Și bucură-te de călătorie, că sigur nu e plictisitoare.

Nu știm să apreciem ce am realizat

Știu mulți oameni debusolați, care nu cred că au făcut mare lucru. Dacă-i întrebi cum erau, când au început, râd și-ți spun că erau total „pe lângă”. Aha, deci ai făcut mare lucru. Gândește-te la tine acum 10 ani. Ce ai realizat? Cum erau la începutul carierei? Mă gândes că, dacă nu ești un mic Einstein, nu făceai gaură în stratul de ozon cu talentul sclipitor.

Uită-te la tine acum. Probabil ești mai bun în job, decât când ai început. Probabil ești un sportiv mai bun, un profesor mai dibaci, un chirurg bine văzut. Nu ai făcut nimic peste noapte și, dacă nu ai ars gazul aiurea toți acești ani, ai progresat enorm. Le mai spuneam studenților noi de karate, când mă mai ocupam de ei: „odată veți face exact ce fac eu, mai bine decât mine chiar. Niciodată nu veți mai fi atât de nepricepuți”.

Începutul nu este ușor, dar există mereu progres. De câte ori simți că ești un nimic sau că nu ți-ai atins țelurile, uită-te puțin în trecutul tău. Și progresul pe care l-ai făcut te va face să te simți din nou bine.

Am uitat să ne bucurăm de chestiile mărunte

Visăm cu toții să rupem lozul la vreo loterie, să ne pice nu știu ce moștenire sau să ajungem cine știe pe unde. Și din păcate viața ne oferă cam puține momente de bucurie mare (absolvirea studiilor, găsirea unui job excelent, nunta, nașterea copilului, o călătorie mult visată etc.) Dacă ar fi să ne bucurăm doar atunci, am fi al naibii de depresivi.

Bucură-te că ești sănătos. Probabil că stai destul de OK cu sănătatea. Dacă mă citești, bucură-te ca ai energie electrică, internet și ocazia de a le folosi. Că sunt milioane de oameni care nu știu ce este ăla bec. Bucură-te că e soare, că a trecut vecina de la 3 cu bebelușul ăla dulce, de dragul căruia te topești, bucură-te că ai petrecut timp cu familia, că ți-a ieșit musacaua sau că ați fost în parc.

Fericirea nu vine doar în „pachete” mari, de cele mai multe ori putem să fim fericiți în mici doze. Și pentru asta o floare frumoasă mirosită în drum spre serviciu sau o vorbă caldă este de ajuns.

Mă gândesc că, dacă vom încerca să rezolvăm măcar câteva dintre aceste probleme, ne va fi mai bine. Ce alte motive de nefericire credeți că ar fi?