Am trecut prin sufragerie şi am prins câteva secunde dintr-o ştire de la Realitatea Timişoara. Pare-se că “pieţarilor” li s-a împlinit visul şi acum nu le pică bine.
Ce vis?
Orice nefericit care încă ţine morţiş să cumpere păpică din pieţele mizerabile populate de tot felul de comercianţi şi ţigani puşi pe şutit, primeşte periodic câte una peste nas, când îndrăzneşte, ferească ăl de sus, să refuze un măr stricat sau să pună 2 roşii pe cântar. Roşii pe care le plăteşte ca pe fildeş, deşi de multe ori sunt la fel de străvezii şi de lipsite de aromă ca alea din supermarket.
Ultima ieşirea a mea într-o zonă din asta insalubră s-a lăsat cu scântei, când o nespălată continua să-mi pună în plasă caise VERZI, deşi cele din mormanul din faţa mea erau coapte. Când am spus cu un ton din ăla mai aspru că aş aprecia şi dacă ar pune ceva comestibil, mi-a dat peste bot “dar du-te doamnă şi ia-ţi de la supermarket, că acolo te lasă să alegi marfa”.
I-am lăsat marfa pe masă şi am anunţat-o că asta chiar şi am de gând.
Ne-am dus apoi la Kaufland, am prins nişte fructe mişto de tot, am ales cum am dorit şi nu ne-a mai furat nimeni nici la cântar. Culmea că era marfa chiar mai ieftină.
Se pare că mai sunt nebuni ca mine, care îi lasă în durerea lor, să se spele pe cap cu marfa, de se plâng acum că le ia supermarketul clienţii.
Păi, da, nespălaţilor, pentru că prefer să renunţ la ocazia de a da de vreun produs bun local (că mai sunt şi din astea în piaţă), dar să nu fiu tratată ca un cerşetor pe banii mei. Prefer să casc eu ochii la produs, să aleg ce-mi place, să-mi cântăresc în linişte marfa. Să mi se spună bună ziua şi la revedere.
