Am venit din vacanţă de nişte săptămâni bune deja şi tot frec menta pe aici cu articole “de umplutură”, că mă omoară lenea să pun şi de ceva mai serios şi poate util pentru voi, cei care doriţi să alegeţi şi ruta asta. După ce alte articole în care am amintit de Dubrovnik ca şi locaţie de făcut plajă la mare, la soare cu fetiţe goale (mai greu, dar dă bine la rimă) s-au bucurat de interes şi am primit pe blog şi pe mail întrebări despre o posibilă bună rută spre zona în cauză din partea asta de ţară, iată că pun la bătaie informaţii din experienţa noastră. Normal că sunt şi alte rute excelente (Bosnia nu mai e demult o “spaimă” rutieră, deci o plimbare spre Visegrad sau Mostar e mai mult decât recomandată), eu voi preciza aici însă pe unde mergem noi de obicei din Timişoara către Dubrovnik.
Harta arată “aproximativ” care e direcţia. Punctele noastre de reper sunt BELGRAD, CACAK, UZICE, PODGORICA, BUDVA şi finalul. De data asta am urcat din Podgorica spre Niksic din motive de navy, dar cam aia e ruta aproximativă. Când plecăm de obicei mergem pe ruta Dubrovnik, MOSTAR, SARAJEVO, BELGRAD. Am venit şi prin NOVI SAD şi iar a fost OK. Deci puteţi alege ruta dorită în linişte, că orice variantă este decentă.
Problema este însă cu hărţile de pe sistemele de navy, nu atât de bine puse la punct ca şi cele din Germania de pildă (să dau exemplu de rute pe care le-am “măcinat” noi). Ieşirea din România am făcut-o prin Stamora-Moraviţa, fără nicio problemă. La Belgrad, de 3 ori până acum ne-am dat peste cap cu ruta datorită sistemului de navy. El o ţinea ca gaia maţu’ să mergem pe undeva, noi pe altundeva. A închis “soarele” de data asta agregatul, să nu îl aruncăm pe geam, şi s-a ghidat apoi lejer după semnele de orientare de la ei.
Am repornit minunea în Podgorica şi ne-a scos spre Niksic, în loc de obişnuita noastră rută spre Budva. Exact când blestemam mai cu spor ustensila şi prostul ei obicei de a ne duce în Dubrovnik prin Groenlanda, am dat în stânga noastră de un peisaj ….
Krupačko Jezero, pe numele lui. Un lac “arătos” cu multe “insuliţe”. În secunda aia am realizat ambii că tot acolo ajungem, dar de data asta mai vedem ceva frumos pe drum.
La un moment dat am găsit un indicator pe care scria “Risan”. Asta e o localitate din Kotor Bay, aşa că s-a decis de comun acord să părăsim drumul “turistic” şi să mergem pe unde şi-a înţărcat mutu’ iapa.
Şi am ajuns în munţi, pe un drum de o bandă jumate’. În spate se poate vedea un obelisc nou, încă nu ştiu cum îi zice, deşi domnul de l-a conceput s-a semnat. Am glumit că ar trebui şi noi să ne semnăm, dar bănuiesc că se tocea cheia de la maşină şi marker “permanent ink” n-aveam. Poate data viitoare …
De sus de la obelisc se poate vedea peisajul “oribil” şi Corsica mea aşteptându-ne cuminte. La cât de “nasol” arată zona, se pare că n-am ieşit chiar atât de rău cu “deturul” respectiv. Am ajuns apoi într-o zonă în care eram noi şi dracu’, plus muncitorii care puneau de un drum nou nouţ pe 2 benzi în mijlocul pustietăţii.
Iubi a condus cu grijă, de parcă era maşină de sticlă, probabil conştient de comentariile mele de “mamă” de maşinuţă. Probabil că la anu’ drumul este ca în palmă, aşa că scăpăm de emoţii. Urmează o luncă magnifică pur şi simplu, pe care o vezi în dreapta şi ajungi în vârf de munte. De acolo, Kotor Bay iţi stă la picioare.
Şi, vorba lui iubi, a ajuns şi redneck-ul la Kotor.
Merită deci şi “ruta” aceasta, chiar dacă este mai aventuroasă. Nu este un drum turistic în vogă, dar cred că are şanse să intre în atenţia noastră la cât de frumos se vede totul. Asta înseamnă de asemenea că nu mai mergeţi cu “ferry-ul”, deci se face golful la “pas”. Se pierde clar nişte timp, dar pentru noi chiar a meritat, mai ales că nu ne grăbea nimeni.
Nu am mai văzut Budva la faza asta, dar am recuperat când am plecat spre Albania (am şi pentru ruta aia o căruţă de poze), răbdare şi “tutun” deci până le pun la rând.
Concluzia poliloghiei este că drumurile prin Serbia, Muntenegru şi chiar Bosnia SUNT SUPER OK (m-a încercat ruşinea ştiind ce probleme avem noi), singura problemă fiind că în mare parte treci prin munte şi nu prinzi viteză. Poliţia pândeşte cam peste tot (şi la 2 noaptea te agaţă radarul) aşa că e bine să nu vă jucaţi. Amenda este undeva la 50 de euro (parcă). Sunt multe limitări de viteză, deci şansa de a merge repede e cam inexistentă. O rută similară pe autostradă se face clar mult mai repede, dar aici trebuie niscaiva răbdare. Că porniţi de seara şi prindeţi răsăritul prin Podgorica sau mergeţi de dimineaţă să prindeţi aproape totul pe ziuă, asta ţine de alegerea voastră.
Peisajele SUNT SUPERBE, deci orice variantă e OK.
