Când dai de asemenea evenimente frumoase, îți cam dorești să țină măcar 2 săptămâni, dar iată că nu se poate. Timișoara Capital Jazz Festival (după cum se numește acum) s-a terminat la miezul nopții, lăsându-ne cu bucuria de a fi avut parte de muzică frumoasă și diversă, plus speranța că vom mai avea parte de asemenea evenimente.
Cu o seară înainte am fost pur și simplu încântată de trioul Tingvall, am înțeles și că Spanache Trio au ținut bine de tot publicul, deși veneau după concertul celor de la Tingvall. Pentru a doua seară aveam în program 3 grupuri foarte diferite (Jazzappella, Jazzybit și Fracois Couturier & Anja Lechner).
Organizatorul Marius Giura și Moșul (Florian Lungu), care ne amenința mucalit că, dacă nu ne plac Jazzappella, ne omoară. Grupul cântă „doar cu gura” și o face minunat. Nu am simțit nevoia să auzim niciun instrument, pentru că toți 6 artiștii au cântat superb. Cel mai sexy sextet, după cum tot Moșul i-a numit apar acum în următorul lineup: Ana-Cristina Leonte, Raluca Stoica, Elena Moroșanu, Zoltan Andras, Bogdan Tudor și Mircea Mutulescu.
Cinci din cei șase artiști sunt absolvenți de Conservator sau aproape, iar acest lucru s-a simțit. Plus că toți au experiența scenei, deci nu am simțit că este o trupă nouă (pentru că sunt împreună de un an și ceva). Am avut în față 6 artiști experimentați (chiar dacă 3 dintre ei nu au nici 30 de ani), cu voci frumoase și bine educate. Au cântat de la pop la standarde jazz, la colinde și proprii compoziții.
Nu atașez alte poze cu ei acum, vor fi plasate la finalul articolului toate pozele din aceste 2 zile de Festival. După un binemeritat bis, am trecut la trupa a doua a serii, Jazzybit.
O altă trupă tânără și la propriu și la figurat, Jazzibit ne-au ținut bine dispuși cu o muzică antrenantă și plăcută. Teodor Pop („clape”), Mihai Moldoveanu (bass) și Szabo Csongor-Zsolt (tobe, percuție) ne-au făcut să mai sperăm că există un viitor și pentru muzica din România. Au în pregătire un prim album pe care eu cel puțin îl aștept cu interes.
Dacă e să comentez ceva, cred că singura problemă a fost cu clăparul, „instalat” cam nefericit la claviaturi, astfel că 90% din timp i-am admirat spatele. Altfel băieții ne-au încântat și ne-au smuls și un bis la care au cântat una dintre primele piese din „setlist”, care chiar are șanse să ajungă un mic hit în acest gen. Mi-a plăcut să-ul urmăresc pe „tobar”, precis și plin de vână.
Pentru că și spectacolele au început mai devreme iar pauzele dintre acte au fost mai scurte, am rămas și pentru ultima trupă, formată de fapt din 2 muzicieni, Fracois Couturier și Anja Lechner.
Dacă mi se permite să folosesc expresii de lăsat gura apă, spun că ei au fost cireașa de pe tort, o muzică „introspectivă”, superb intepretată. Atât de liniștită pe alocuri că auzeai respirația publicului. Am făcut puține poze pur și simplu pentru că încercam să declanșez când era vreo bucată mai sonoră, altfel se auzea și declanșatorul. Și mi se părea că deranjez.
Au fost și ei rechemați de public, un public care apoi i-a aplaudat în picioare.
Un final superb de Festival, pe care îmi pare bine să-l fi găsit. Am o ușoară tristețe că, deși ne tot laudăm că suntem oraș cu mare apetență pentru cultură, din sute de mii de oameni nu găsești 300 să umple sala, dar cei care au fost prezenți nu cred că au regretat. Sperăm că la anul vom avea încă o ediție de „iarnă” cu alți artiști diverși pe care să-i vedem la Sala Vidu.
Și acum pozele ..
[nggallery id=18]
Poate ca e si o hiba ce tine de promovarea evenimentului respectiv.Spre exemplu eu, daca nu pomeneai despre festul cu pricina, nici n-as fi avut habar ca se tine asa ceva la Timisoara.