Am terminat zilele asta un site pentru un client din UK, un “self-made internet marketing millionaire” după cum îşi zice. Simpatic de tot omul, absolut decent ca şi client. A fost unul dintre proiectele cele mai dragi mie din ultima perioadă. Dar nu despre asta zicem acum. Discuta omul ăsta într-un articol despre o problemă pe care a avut-o el căutând informaţii şi suport la cunoscuţi.
Este clar că munca lui este “atipică”. Nu intră în programul normal de salariat, de fapt nu este salariat. Şi zicea el că, pe când încă bâjbâia în domeniu şi încerca să înveţe una-alta, a scos din lista de “sfetnici” oameni care nu puteau să îi înţeleagă stilul de muncă şi scopurile. A dat exemplu un cunoscut de al său, director de bancă. Un “corporatist” de succes, un om mulţumit cu munca sa, un tip care a reuşit să îşi asigure o existenţă mai mult decât îndestulătoare pentru el şi familie, pentru care programul 9-to-5 (o fi mai lung, că munca de director o fi mai stresantă, zic io) a funcţionat de minune.
Nenea ăsta, clientul meu adicătele, cugeta dacă ar putea primi nişte sfaturi UTILE de la un asemenea om, sfaturi ce ar avea însă legătură cu un totalmente diferit stil de muncă şi viaţă. Şi concluziona el că, dacă ar dori informaţie despre cum să reuşească în “corporate world”, cum să aibă o carieră excelentă şi fericită, bancherul în cauză era clar o sursă excepţională de informaţie. Pentru că REUŞISE în domeniul în cauză şi scoatem din ecuaţie posibilitatea de a fi scârbos şi a-l informa amboulea pe omul nostru. Pornim deci de la ideea că ar da sfaturi bine intenţionate şi de calitate.
Clientul a ales să caute sprijin şi informaţie (de multe ori chiar plătită, asta este) la alţi specialişti de internet-marketing, CARE AU REUŞIT. Nu vorbim aici de loaze moarte de foame care mint pe situri că au catraliarde de dolari, dar trăiesc din 5 dolari publicitate pe site, vorbim de puţinii care au reuşit în domeniu şi clar pot oferi o informaţie de calitate.
M-a pus niţel pe gânduri ideea în cauză şi am încercat săvăd dacă şi eu, în trecutul mai îndepărtat sau apropiat, am ştiut de unde să îmi iau inspiraţia şi sfaturile.
Primul sfat general de carieră l-am primit de la “soare”. De fapt o beşteleală că tot miorlăiam că e salariul naşpa şi nimeni nu mă apreciază, în timp ce mă bălăceam lenoasă în starea de fapt, mai ceva ca porcul în rahat. A fost o trezire nasoală la realitate şi, exact când mi-ar fi venit pe gură un “dar cine te crezi să zici asta”, mi-am dat seama că are motive să ofere sfatul în cauză, pentru că viaţa lui profesională a fost mereu o reuşită. De atunci am aplicat măcar unele din sfaturi şi nu am regretat.
În viaţa de radio am avut oameni peste mine şi sub mine calitativ. Nu discutăm orgii, deşi vorbim în mare parte de colegi bărbaţi. Cei mai buni aveau mereu un alt stil de muncă şi alte idei. Am furat tot ce s-a putut de la ei, şi am căscat gura la sfaturile lor, pentru că n-au zis niciodată tâmpenii.
Sfaturile medicale mi le iau de la cine ştiu că lucrează în domeniu şi are căderea de a mă ghida mai departe. Normal că nu se face consultul la domiciliu, dar primesc o primă idee despre cum să “atac” o eventuală problemă de sănătate. Mi-e mai greu să accept sfaturi medicale de pildă de la bunică-mea, exagerat de speriată acum nişte luni că avea o pată de sânge la un ochi. Mai să facă un atac de cord, de parcă îi cădea ochiul cu prilejul ăsta, când era o situaţie mult mai simplă: se frecase la ochi şi, datorită tratamentului curent cu nuş’ ce anti-coagulant, s-a ajuns la rezultatul “estetic” în cauză.
Un sfat care mi-a modelat noul drum a venit prin vară de la un amic developer. Pe când încă mai cugetam pe unde să mă angajez şi ce să fac, omul ăsta mi-a spus că îmi recomandă freelancing-ul. Este un developer care lucrează pe bani frumoşi de ani buni, un tip REALIZAT în domeniul ăsta. În timp ce toţi cunoscuţii încă sperau că am de gând să mă angajez undeva, mulţi neînţelegând cu se mănâncă până la urmă munca mea, un tip realizat într-un domeniu care îmi făcea cu ochiul, îmi oferea sfaturi clare despre cum să atac problema.
Voi de unde luaţi sfaturile în cauză? Aţi primit idei viabile de la “non-specialişti”? Evitaţi să cereţi sprijin celor care ştiţi că nu ar avea “căderea” să vă informeze corect?
