Auzim tot mai des despre “reconversie profesională”, despre cum este indicat ca, dacă vechea carieră nu mai “merge”, să te re-defineşti într-un alt domeniu, mai mult sau mai apropiat de specializarea iniţială. Bătrânii noştri aveau un job de la 20 de ani la pensie, de multe ori chiar în aceeaşi fabrică sau instituţie de stat. Din ’90 încoace treaba arată deja altfel şi unii sunt mai mult sau mai puţin pregătiţi să se mişte conform noii situaţii din lumea muncii.
Ca un exemplu pozitiv de om ce s-a mulat pe situaţie, l-aş avea pe tată-miu. Cred că a schimbat vreo 6 specializări în ultimii 20 de ani. Cum se închidea o portiţă la un loc de muncă (mai are şi ghinionul naibii, de s-au tot închis instituţii sau firme ce l-au angajat), şi-a găsit în maxim 2 săptămâni de muncă, chiar dacă pe altă “temă”. După cum îmi spunea şi mie: “nu mă interesează unde muncesc sau ce, ideea e să nu stau acasă”. Nu cred că a primit vreodată ajutor de şomaj, deşi prestează la stat de vreo 3 decenii.
La mine situaţia a fost chiar şi mai interesantă. Ca şi copil, plănuiam să fiu învăţător. Am terminat şi cei 5 ani de studiu, pentru a putea intra la catedră. Moment în care am decis să lucrez în radio, că mă atrăgea mai mult şi salariul era de vreo 3 ori mai mare. Chiar dacă primele luni în media au fost absolut sinistre (ore suplimentare grămadă, mult de recuperat faţă de colegi cu 10 ani de experienţă în domeniu, neplătită, cu stresul omului “în probă”), a meritat efortul şi am intrat apoi în pâine.
Ai mei au mai avut o speranţă că voi deveni profesor, dacă tot pierd timpul cu facultatea. Nouă ani de studiu s-au dus pe “copcă” pentru că nu am dorit şi nu doresc să aud despre învăţământ. Culmea este că de câţiva ani am început să iubesc o carieră nouă, pentru care nu m-a pregătit nimeni. Când s-a terminat povestea cu radioul, am trecut imediat la “hainele” noi de web designer. Fără fiţe, fără regrete.
Nu ştiu dacă peste 5 ani voi face tot situri, cine ştie … Mi-ar plăcea să fiu personal trainer (normal că nu am deloc pregătire pentru asta, doar aşa ca idee). Poate voi face odată ceva în acest sens, poate va rămâne doar la stadiul de idee.
Nu mi-ar fi frică să încerc ceva nou, nu mi-a fost niciodată, şi cred că am destul creier să reuşesc, dacă îmi pun mintea la contribuţie. Plus că prefer la orice oră să mă descurc cu orice job, decât să stau cu mâna întinsă.
[poll id=”21″]
