Că tot bat eu la cap (mai) tânăra generaţie cu învăţatul şi faptul că e de preferat să ai un serviciu ceva mai comod totuşi, poate chiar mai bine plătit …
Ieri am pus parchet.
Soarele şi-a luat nuş’ ce parchet de lemn exotic, arată de mori încet, este de o calitate deosebită etc. Şi i-a venit ideea deşteaptă că, dacă tot suntem doi dălălăi de oameni şi liberi în weekendul ăsta prelungit, nu ne strică nişte muncă patriotică.
Aşa că am tras ieri ca mucenicii. Am acoperit aproape toată camera în cauză, mai sunt ultimele 2 rânduri pentru care e rost şi de potrivit şi de tăiat la circular ultima tură. Deci “to do” pentru azi.
Cum a fost?
Super. Am avut o bucurie din asta estetică de mare angajament. Să vezi că apuci să calci pe nişte bucăţi de parchet, ce erau cu câteva ore doar un morman, că ai împrăştiat pe podea 15 kile de aracet şi ai stat pup şi în genunchi până ai potrivit totul .. că ani de acum se va călca în picioare munca ta .. Este super. Iubi râdea de mine, că am pornit cu mare entuziasm şi că spre seară eram plouată. Eram tot entuziastă, dar înţepenisem de durere de genunchi şi de spate.
Munca fizică este frumoasă. Faci cu mâna ta … am preparat în cancioc nişte “maglavais” pentru colţurile în care nu se potrivea nuş’ ce, am întins aracet pe jos, în linii un pic mai late decât următoarea linie de parchet, am potrivit “lego-ul”, am dat cu ciocănelul să intre perfect … Am muncit ca un om mare şi ador să privesc rezultatul.
Cum suntem acum?
Iubi se plăngea de nişte dureri de spate, oricum el e bărbat, ţine mai bine la efort. Ieri seară eram atât de lovită de soartă că mi-a adus la pat paharul cu vin. Şi am dormit ambii ca două bucăţi de parchet. Încă făceam mişto că sper că nu are “gânduri”, că nu pot decât să stau ca scândura. Nu avea sărmanul gânduri, mi-a adormit în 2 minute.
Azi mă doare un pic spinarea, am febră musculară la picioare (de atâtea “geno” câte am făcut) şi mă dor mâinile de la cum am apăsat pe “porcăria” aia cu care întinzi aracet pe jos. Peste ceva timp ne reapucăm, vrem să terminăm încă o cameră până mâine seară.
Iubi râdea de mine că nu ştiu ce înseamnă iată munca de şantier. Că oamenii lui trag ca nebunii în fiecare zi, pe soare sau ninsoare. Eu am muncă uşoară la “uzină”. Caut informaţie, dau un telefon, grăiesc ceva pe post. Pe partea de web, iar e uşor. Este clar efort “telectual”, dar dupa 15 ore de muncă online nu sunt atât de distrusă ca după 10 ore de muncă fizică.
Deci dragi tineri .. e frumoasă munca “de jos” şi plină de satisfacţii. La fel de adevărat este că efortul depus nu este deloc uşor şi că “simţi” asta. Studiaţi deci în anii ăştia de şcoală … poate ajungeţi ingineri şi aveţi satisfacţii ctitoreşti fără rupere de spinare.
Asa e, bine zis!
Apartamentul l-a renovat tata(el lucrand in constructii) cu ajutorul meu, al fratilor mei si al mamei. Si stiu si eu cat de greu e sa pui gresie, parchet, rigips…sa spargi pereti, sa cari ciment…
Si nu as vrea sa ajung sa fac asta pentru restul zilelor mele, categoric!
Am pus cu iubi niste sine pentru draperii si stiu ca m-au durut mainile a doua zi. De asta ma chinui 6 ani…
Dacă făceați și încălzire în pardoseală,era OK.
Uite la bucata asta din filmul meu preferat (Arizona Dream): https://www.youtube.com/watch?v=NFIXMeI6k_U
De la minutul 3:15 pana la 3:42 Johnny Depp zice niste chestii tare interesante. 🙂
Bine ai venit in club. Eu m-am distrat in aceasta perioada cu zugravitul propriului domiciliu asa ca te inteleg. Scuze, VA inteleg.
Dar, dincolo de problemele fizice, ceea ce ramane e dincolo de orice se poate spune; ramane lucrul bine facut, lucrul facut cu bucurie.
Felicitari !
Pentru curaj si tenacitate.
Hi hi . pai era simplu. Faceai baie in antiinflamatorul ala 😀
Iubi e si el acum teapan de picioare si de spate. La mine e deja “obisnuinta”. Arata insa genial, deci merita calareala. Asa cum faci tu pentru tine, nu face niciun strain
Acum vreo doi ani, am vopsit casa pe dinafara. La partile de sus de tot, eu viteaza, m-am intins peste balustrada terasei si cu capul in jos, am vopsit cred ca mai mult de 50mp. N-am gresit cand am scris 50mp, stiu exact cat inseamna si cu +/- 2mp atat am vopsit. Satisfactie, alea, alea…
Apoi o saptamana intreaga nu m-am putut misca din pat. Deloc. Ma durea tot spatele ingrozitor. Niciodata in viata mea nu m-a durat ceva atat de tare. Groaznic!
Tin minte ca mi-am luat antiinflamator si pe el scria, sa dau pe zona care ma doare si cativa cm in jurul ei. 😀
Dojo, mesajele tale despre lucrurile simple sunt cele mai frumoase.
Felul in care gasesti o bucurie in activitatea repetitiva, plictisitoare si datatoare de dureri de sale e un lucru minunat.
Imi inveselesti ziua. 🙂
hai ca is curios… ce parchet e? 😀 Pune si tu niste poze
Dojo, te-ai gandit ca nu poata lumea digera atata carte cat se invata acum !? Unora pur si simplu nu le place si gata. Nu au inclinatie spre asta desi au conditii create. Le place sa faca ceva cu mainile, asta invata bine si asta fac foarte bine. Pana la urma fiecare sa faca ceea ce se pricepe mai bine: tu scrii excelent, Soarele pastoreste “Dorelii” de la el de la santier, Florin Puscas alearga aparatul ala de masurat topo, Nina face ea ce face dar e prea complicat de explicat 🙂 fiecare pe bucatica lui, asta e ideea.
Indemnul tau e bun, dar pentru aceeia care sunt branza-buna-n-burduf-de-caine-rau, adica pot dar nu doresc.
Sau poate gresesc 😀 …
Mama acum 2 ani a ramas singura acasa,tatal vitreg fiind la Zalau si eu in Franta.Erau niste zugravi si ea a trebuit sa suporte tot greul.Sa care sacii cu moloz si ce i-or mai fi zis aia sa faca.A fost foarte greu.Deci va inteleg perfect.
3 ani de fapt.
De 2 ani de zile de cand ne-a mutat cu totii de la bloc la casa am tras ca nebunii. Sigur ca acum taoat curtea e un mic paradis. Cum a ajuns asa? Cu munca, foarte multa munca. iar pentru intretinere trebuie alta munca. Insa si CUM SA FACI MUNCA si CUM SA O ORGANIZEZI e un secret. Asa ca daca tot le-ai zis astora mici: “INVATATI BA, ca sa nu ajungeti sa munciti cu carca!”, mai adauga si ORGANIZATI-VA, ASTA-I TOT SECRETUL! 😉
Intotdeauna mi-a placut sa citesc… Si asta m-a ajutt sa fac o facultate destul de dificila fara sa mi se para deosebit de greu, chiar daca, si acum, ar trebui sa citesc literatura de specialitate intr-un ritm infernal. Cu toate acestea nu ma dau in laturi de a citi si beletristica, atat cat imi permite timpul si energia disponibila. In plus, chiar pe blogul meu am inceput, mai mult sau mai putin direct, sa-i indemn pe ceilalti sa citeasca… ca sa nu fie nevoiti sa faca doar munca bruta, chiar daca pentru munca mai “lejera” nu sunt intotdeauna foarte bine platiti.
daca am noroc o sa ajung inginer in mai putin de o luna…dar nu cred ca o sa imi ajute …acum nah, sa invat…eu zic ca ceea ce mi s-a cerut a fost invatat in limitele decentei.
bineinteles pentru succes trebuies ore de munca suplimentara multe si daruire?
nu stiu exact ce si cum dar incep sa ma resemnez
am avut si eu vise ca tot copilul dar…am crescut si am vazut cum stau trebile
felicitari pentru parchetul pus.
Câteva mențiuni am și eu de făcut aici… 😀
Munca asta de jos este rewarding… 😀 Mai ales când o faci salvând bani într-un mod semnificativ.
Am meseriași acasă și de regulă ei câștigă într-o zi (pretind de la mine) mai mult decât pot eu câștiga într-o zi. Ceea ce este absurd.
Nu vor să facă chestii nasoale, strâmbă din nas dacă îi pui să îți taie sau să îți îndrepte un perete, ei vor doar să dea cu glet și cu lavabilă și dacă se poate să dea doar pe pereți de suprafețe mari. Când ajung la coturi și la muchii strâmbă din nas.
Și eu o să îmi pun probabil singur parchetul pentru că am diferențe de nivel ușoare, trebuie să pun polistiren și OSB folie și apoi parchet și e muncă de migală, iar meseriași nu sunt dispuși să facă așa ceva…
Ei vor lucrări ușoare și cât mai bănoase…
Aoleo, imi amintesc de perioada cu renovarea. Arata casa ca dupa jihad 🙂