Chiar în ultima zi de stat în Fuengirola, ‘cumnatu’ pune nişte sare pe rană şi-mi arată poze dintr-o locaţie zic eu senzaţională de undeva din apropiere. Ţinând cont că stăteam pe lângă Malaga, nu cred că făceam 2 zile pe drum până acolo. Este vorba de o potecă urcată-n dud la nuş’ câte jde sau sute de metri, realizată pe la începutul secolului trecut.
De atâta timp s-a mai dus pe copcă, deci au rămas în multe locaţii bârnele de metal. Partea bună este că poţi parcurge poteca, dacă ai nişte pitici puternici pe creier şi ‘harnaşament’ de alpinist.
Numele mai des folosit este Camino del Rey, deşi spaniolii, mari amatori de diminutive, îi mai spun Caminito del Rey.
Iată nişte poze, care mi se pare geniale.
Cumnatu’ spunea că ar merge şi el pe acolo, chiar dacă nu s-ar aventura pe poteca minunată. Dar zona este genial de frumoasă, mă gândesc că merită efortul respectiv. Acu’ marea mea problemă ar fi să găsesc ‘chiloţi’ de alpinism, că nu mergi de capul tău nelegat. Şi cred că aş face nişte poze, de să stea mâţa în mustăţi.
Cine ştie, poate la vară …
