„Nu puteau să oficieze cununiile și de 15? Așa nu-mi place numărul 14”, spuneam acum vreo două săptămâni și mai bine. Inspirată de Tomata, m-am pus în fața încă ne-soțului și i-am spus că ar fi cazul să rezolvăm problema acum, „cât nu vine iarna și nu-s cât șifonierul”. Cam asta a fost probabil cererea în căsătorie, deh, suntem doi romantici.
Peste vreo câteva zile ne-am înființat să depunem actele și s-a stabilit că pe 14 facem și mutarea. Chestie care inițial m-a deranjat (io numărasem 10 zile și-mi dădea 15, un număr mult mai frumos în mintea mea cea creață), dar Mr. Dojo a replicat că e mișto așa, că asta e ultima zi de vacanță și el oricum a urât mersul la școală. Deci aniversarea, chiar dacă nu pică într-o zi cu număr impar (cum mi-ar fi plăcut mie), măcar pică într-o zi mai dragă lui decât următoarea.
Pentru a fi organizați cum se cuvine, ne-am luat vinerea respectivă de mânuță, să vânăm și niște verighete. Doream 2 simple, fără chestii decorative, fără nimic. Șaibe, după cum le spune soțul. Ne-am parcat fizicul la magazinul Bega, pe care eu nu-l mai călcasem de vreo 10 ani, cred, la o bijuterie. Verighetele ar fi gata peste 90 de zile (că vin din Portugalia – probabil vine careva cu ele pe jos, de ia atât timp), dar mai erau expuse o pereche pe care le puteam cumpăra, dacă ni se potriveau. Costau doar 9 mii de lei.
Am făcut stânga împrejur, șocați de atâta NESIMȚIRE, că nu mai pot numi altfel prețul respectiv. Dacă le luam de la Tiffany’s, erau sub prețul cerut de bijuteria în cauză (chiar am căutat pe net, de curiozitate). Pe ideea că nu dăm contravaloarea a două laptopuri serioase pe 2 șaibe, ne-am dus în Unirii la bijuteria de acolo. Aveam noi materialul (2 inele date de mama lui Mircea) și manopera ne-a costat 200 de lei (ambele inele). Mda, deja discutăm alte prețuri.
Știu că în domeniul nunților se practică niște prețuri absolut nesimțite (am lucrat un an într-o firmă de evenimente speciale, cam știu ce marje de profit se poartă – și noi încă aveam prețurile foarte mici comparativ cu concurența), dar și să ceri peste 2000 de euro pe două rahaturi de inele în care materialul nu trece de 1000 de lei mi se pare absolut siderant.
Singura problemă era că nu vor fi gata verighetele de cununie, decât dacă dădeam încă o sută de lei pentru varianta rapidă. Ne-am zgârcit, că oricum nu sunt necesare.
Am trecut apoi pe sunat o mână de prieteni și de rude pe care doream să-i vedem la eveniment, apoi am așteptat ziua minunată.
Dimineața am plecat la piață în 700 să-mi fac buchet de „mireasă”. Dacă era după mintea mea cea creață nu ne mai oboseam, dar cică trebuie să-l am. Am stabilit să fie o chestie din aia mică și rotundă de trandafiri albi (am pus și unul roziu să nu zic că nu are culoare), apoi am stat la povești cu mirele, în timp ce tânăra respectivă împletea florile. Partenerul ei de afacere se mirase că suntem noi cei care se căsătoresc peste 3 ore și suntem atât de calmi.
Păi ce drac de crize să faci? Am ales imediat niște flori, am zis cum să fie, apoi am stat la povești. Fata oricum făcea treabă super OK, să nu zic că nu-mi pica nimic dacă stătea o floare nu știu cum.
La ora 13, pe o ploaie destul de slabă dar sâcâitoare (cică aduce belșug), ne-am trezit înconjurați de familie și de prieteni. Oameni pe care i-am dorit lângă noi, așa că eram cu zâmbetul pe buze. Ne-a pufnit și râsul, că avem în gașcă niște „măscărici” cu care râzi și la înmormântări, necum la un eveniment din ăsta fericit. După ce s-a terminat ceremonia (scurtă și eficientă), ne-am mutat la Curtea Berarilor (cred că așa se cheamă), unde rezervasem 30 de locuri încă de luni. Mâncarea a fost FOARTE BUNĂ (toți invitații s-au declarat încântați), servirea la fel.
Am stat vreo 3-4 ore la povești și băute (cine a putut, că io am interdicție la alcool), s-au făcut glume, s-au mirat prietenii că-s cică în luna a patra că nu se prea vede, am mâncat bine etc.
Imediat ce am venit acasă a început să-mi curgă nasul, peste vreo 2 ore eram deja în pat, răcită tun. Deh, bucuriile unui sistem imunitar pus pe butuci. Mi-am deranjat doctorița a doua zi să mă sfătuiască ce să iau, varianta „fără medicamente” nu a mers (am dormit o jumătate de oră noaptea în cauză, deci era clar că fără ajutor nu scăpam prea ieftin). Am trimis proaspătul soț la vânat de medicamente și am stat în pat mai mult decât la birou.
Miercuri am fost la „fotograf”, la consultul de săptămâna a 19-a. Se pare că junioarea noastră nu a fost afectată de faptul că maică-sa e mucoasă, era vioaie și lungă-n picioare ca o balerină. A doua zi am fost să depun actele pentru noul buletin, care va fi gata în 10. Partea nasoală este ca-mi expiră asigurarea la mașină zilele astea, deci nu știu cum să o rezolv. Să fac pe vechiul nume (probabil și talonul va fi gata într-o lună, la cât de repede se mișcă autoritățile din domeniu) sau să iau taxi-ul?
Cam ăsta a fi jurnalul meu de proaspătă nevastă. Încă-s ca un buhai, așa că tot prin casă mă învârt, sper că în următoarele zile va trece minunea asta de răceală cu totul …
Voi ce-ați mai pus la cale?
Nici ca nu se putea sa nimeresc mai bine>
1. Sa urez tinerilor casatoriti “casa de cacat sa nu-si bage nimeni nasul in ea”, multa fericire, intelegere si binenteles sanatate.
2. Am ajuns la timp pt a renunta la medicamentele care nu-ti folosesc.
3. o invitatie la 13 premii naturale si sanatoase: https://www.mieresabadus.ro/13-premii-pentru-bloggeri/
1. multumim, chiar ai nimerit numai bine.
2. nu iau medicamente. Am luat doar Paracetamol (pe recomandarea medicului). M-am umflat cu miere, propolis si vita C, dar pana la urma tot medicamentul m-a pus pe picioare.
3. bafta cu ze contest. Tinem pumnii 🙂
Ms., link-ul se poate sterge daca vrei.
Don’t worry, daca nu doream, nu aparea 😉
Casa de piatra si muulta sanatate! felicitari pt cum ati ales sa decurga evenimentul, eu sunt anti nunti d alea clasice.. buchetul este superb..
Saru’mana. A fost micut, discret si elegant. 3 calitati foarte importante pentru mine 😀
M-am maritat, sunt in luna a-4-a…chestii normale a la Dojo Style. 🙂
Felicitari si casa de piatra sa aveti!
Foarte original modul de a va cununa civil. Fara stres, alergaturi, planuri si alte “greutati”.
Suntem doi ‘anti-party’, deci ne-am nimerit bine. Plus ca era mai mult o formalitate pentru amandoi. Era clar unde vom ajunge, ca avem deja destui ani de convietuire
Casă de piatră! Să fiți sănătoși și să vă bucurați unul de celălalt și împreună de mica balerină până la adânci bătrâneți!
Casa de piatra, multa sanatate si fericire si o viata fara sfarsit unul langa altul va doresc. Tot binele din lume voua si bebelusei careia ii doresc sa fie frumoasa si desteapta ca tine, ca pe tac-su nu-l stiu!
felicitari si casa de piatra!
si eu si sotul meu ne`am dorit verighete model clasic, dupa ce m`am uitat fara succes in vreo 3 bijuterii (aveau modele cu pietre, tot felul de gravuri pe exterior sau inca un cerc in verigheta care se roteste, etc) le`am facut la comanda si bine a fost.
in caz ca mai racesti sau vrei doar sa capeti un plus de imunitate, Oscillococcinum e sigur sa fie luat de femei insarcinate.
@Dojo: no amu’ intrasi in randu’ lumii …
Serios vorbind, felicitari pentru alegere (saibe, buchet, crasma) si subscriu la Miere Sabadus punctul 1.
Ref. la medicatie paracetamolul e ok in sarcina. Fara abuz si fara asociere cu alte cele (continute de obicei in plicurile de “ceai” de tip fervex, coldrex, etc). Pentru orice altceva & second opinion (desi nu cred sa fie cazul ca omuletzii de pe la voi sunt bine pregatiti) stii unde si cum dai de mine.
Indiferent pe ce nume iti faci asigurarea la masina aceasta va utiliza ca referinta sasiul masinii.
Legat de schimbarea de nume, la fisc si in orice alta parte ti-ar cere sa-ti schimbi autorizatii & co. trimite-le doar o copie dupa certificatul de pierdere a independentei si atat.
@Maddy: soro’ vad ca beusi apa dupa nevasta de cosmar. Daca voi va apucati de consiliere pe zona medicatie eu pot sa ma duc linistit sa ma apuc de agricultura (dupa mai bine de un deceniu de experienta in zona medicala – farma). Inainte de asta fa-mi te rog hatarul si lectureaza: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14973976?dopt=Abstract
Paul frate, am citit si da, am cumparat cel mai scump zahar granulat de pe piata (16 lei gramu’). Din trei articole de pe google a disparut si orice efect Placebo ca acum stiu ca’s zero barat granulele, mai bine iau o lingura de miere.
De obicei nu dau recomandari de medicamente doar ca acum mi s’a parut potrivit, fiind in aceiasi situatie cu Dojo (racita si gravida), plus ca Oscillo…mi’a fost recomandat de medic la momentul ala. Oricum iau si Paracetamol, acum ma bazez pe el si retrag recomandarea.
Felicitări, să fiţi fericiţi şi să vă fie drumul frumos 🙂
Casă de Piatră!
Apropo de verighete – pe mine întotdeauna m-a mirat că multe mirese tind să dea o groază de bani pe rochie – pe care-o poartă o zi şi-o noapte – şi se zgârcesc la verighete, care sunt pentru o viaţă.
Mie asta mi se pare o contradicţie majoră.
Nici io nu inteleg sa dai o carca de bani pe o rochie, dar io nu-s femeie normala. Acu’ e drept ca o rochie cat de cat decenta nu se vinde cu 400 de lei.
La verighete nu inteleg de ce sa dai bani multi. Vorbim de 8-9 grame de aur in total (pentru doua bucati, si asta e asa la ‘gros’) si de cateva minute de munca, daca sunt simple. Noua ni le-a facut in 20-30 de minute (nu erau incepute, cand am mers sa le ridicam, asa ca ne-am plimbat un pic prin zona si am revenit). Este munca specializata, dar si 200 de lei pe juma’ de ora mi se pare o suma OK.
Deci nu prea ai pe ce sa dai mii de lei, ca nici materialul nu face banii si nici manopera nu o fi chiar atat de scumpa.
Păi da, ne-ai povestit de parcă era vorba de un mers la piață, cumpărat niște fructe și legume, mai un pregătit de ceva delicios, un shopping pentru bebelușul din burtică și uite ce faină e viața. Chiar n-au fost emoții? Ceva sentimente contradictorii? Piele de găină? Nimic? :))
Suntem imprena de 11 ani imediat (adica peste 3 saptamani). Locuim impreuna, cheltuim impreuna, calatorim, economisim etc. Era pur si simplu o formalitate necesara pentru ca totul sa fie OK cu copilul, sa avem toti acelasi nume etc.
Sentimente? Am fost fericiti sa ne vedem oamenii aia cu noi si ne-am simtit excelent. Nu ne-au napadit lacrimile de emotie, am zis da, am semnat si am plecat la mancare 😀
felicitări din tot sufletul. şi la mine a fost cam la fel dar cu mulţi ani în urmă. nu am înţeles niciodată bâlciul aceala de la nunţi care se face la noi. nu te poţi căsători în linişte? chiar şi mireasă dacă vrei să fii, se poate face cu muuultă discreţie. cunosc oameni care s-au căsătorit religios fără fast, au ales să meargă cu naşii la o biserică, au avut nişte lumânări micuţe, după care au sărbătorit la un restaurant şi gata. trăinicia unei căsnicii nu stă în fastul unei zile. felicitări încă odată.
Daca oamenilor le este OK asa, nu am nicio problema. Sunt cupluri care isi doresc aceasta zi magica, sunt cupluri care nu-si doresc asa ceva. Pana la urma e mai OK ca fiecare sa-si stabileasca planul dupa propriile dorinte, nu dupa ce zic altii. Daca un cuplu doreste ceva simplu, ca noi, poate sa aleaga asta. Daca isi doresc o zi sau chiar 3 de sarbatoare, din nou e OK.
Dojo, am o intrebare: crezi in Dumnezeu? Nu are legatura cu articolul..
Mai, mai, mai, ce frumos! Casa de piatra, copii, sa va fie bine in doi (nu pun odraslele la socoteala, copiii vin si pleaca 🙂 🙂 🙂 ) toata viata!
P.S. Am aflat ca prenumele lui MR Dojo e… Mircea! Uite cum, printr-o scapare, ai divulgat o informatie top-secret, altminteri! 🙂
Casa de piatra si tot ce va doriti tu si cu ‘’Banivechi”…Si eu cu consoarta am patit ceva similar, dupa fix 7 ani impreuna, ne hotarasem si noi in toamna lui 2011 sa facem pasul iar la faza cu verighetele am patit fix la fel, am batut juma’ de Arad ca sa ajungem in final la o bijuterie mica si cocheta unde ne-a costat manopera 240 de lei cu materialul nostru.In rest dadusem numai peste fite,italienisme scumpe si de prost gust, bolovani, tanticute care se uitau la noi ca la avioane ca tot insistam noi cu “cat mai simplu si clasic”etc. La cununie ( seara la 5) n-au participat decat cei din familie, in ziua respectiva am mers amandoi linistiti la munca, colegii ambilor n-au aflat decat a doua zi …Si alta chestie similara, dna Doomeekus e in 20 de saptamani…
Preţul acela de la verighete chiar este siderant. Asta ca să vezi ce diferenţe uluitoare de preţuri pot exista.
Vă mai zic, deci, casă de piatră, fericire şi să vă bucuraţi unul de celălalt şi amândoi de micuţa voastră balerină. Patru luni, zici? Parcă ieri am citit postarea aceea cu vine barza.
felicitari maxime si pt evenimentul cu verighete si pt balerina, ca nu stiam ca-i stii deja sexul 🙂
Multa fericire si armonie va doresc si sa va bucurati de copilita! Casa de piatra