‘New year’s resolutions’ li se spune de către vorbitorii de engleză. Acele planuri pe care le formulăm la început de an, pentru a vedea peste 12 luni ce ne-a ieşit. De la ‘mă las de fumat’ până la ‘voi economisi măcar 10% din ce câştig’, trecând prin tot felul de planuri şi ţeluri, după cum ne este stilul. Unii le consideră idioate, alţii sunt incântaţi de ele. Pentru unii schimbările TREBUIE făcute imediat (e până la urmă idiot să mergi luni pe o cale pe care o ştii greşită, doar pentru că vrei să faci mai bine de la 1 ianuarie), alţii simt că anul cel nou le aduce şutul în fund de care au nevoie.
Oamenii de succes nu trec prin viaţă ca gâsca prin apă
Acum 2 ani şi ceva, pe când eram la început cu munca de freelancing, deci prima dată în ingrata poziţie de a ‘mânca’ doar ce produc, eram şi extrem de interesată să prind idei şi să le fur de peste tot. Să-mi caut anumite modele care funcţionează şi să încerc să înţeleg de ce au succes.
Un asemenea model mi-a apărut chiar atunci. Un ‘dinţălog’ care deţine câteva clinici de specialitate în România, Germania şi cred Elveţia. Un ‘workaholic’ şi genul de om care nu acceptă nimic sub ‘perfect’, nici de la el însuşi, nici de la angajaţi.
Cum nu aş visa niciodată să muncesc 20 de ore pe zi, am prins totuşi o idee din modul lui de a-şi organiza viaţa şi afacerea: la fiecare început de an îşi pune pe hârtie câteva planuri pentru viitoarele 12 luni. Cu date clare: ce să mai facă în business-ul lui, cât îşi propune să câştige etc. Faza asta poate fi extrapolată şi pe plan personal, că doar nu e greu.
După ce trece anul, stă cu lista în faţa ochilor şi vede cum stă. Ce a realizat? Unde s-a împotmolit? Care sunt problemele cu care se confruntă?
Poţi şi fără planuri? Sigur că da.
În 2010 (la început) mi-am formulat pentru prima dată nişte ‘resolutions’. Aşa timid, pentru că era prima dată oricum. Şi pentru că peste 30 de ani am trăit de la un an la altul fără planuri măreţe. Şi nu am ajuns chiar rău.
2009 a fost pentru mine unul dintre cei mai răi ani. Probabil concurat de 2003, când a murit bunicul meu. În 2009 am rămas fără job, cu datorii şi cu aproape zero şanse de a mă pune pe picioare. A fost şutul în dos de care am avut nevoie. Şi, dacă stau să mă gândesc la OPORTUNITĂŢILE pe care mi le-a deschis, aş spune că de fapt a fost CEL MAI BUN an din viaţa mea, pentru că atunci am început cu adevărat să ‘trăiesc’ ca mic antreprenor.
La finalul anului am aflat despre micul ‘truc’ al omului de afaceri pentru care clar am niscaiva admiraţie şi pentru 2010 mi-am pus nişte idei în plan.
Nu le-am îndeplinit pe toate, dar am făcut oricum nişte eforturi. La final de an nu eram chiar unde mi-am propus, dar nici chiar atât de ieşită de pe ‘pistă’.
Existenţa unor ţeluri te împinge să le îndeplineşti
Pentru 2011 mi-am propus nişte chestii simple: să re-organizez reţeaua (închis, îmbunătăţit, vândut situri), să lucrez ‘deştept’, să câştig măcar o anumită sumă pe lună, să economisesc 10% etc.
Am călătorit şi anul ăsta ca nebunii (6 luni în New York, acum suntem în Spania), deci am stat la un birou ‘normal’ 5 luni doar. Am muncit însă bine peste tot şi mi-am atins scopurile. Da, TOATE. Am vândut 3 situri, am închis şi redirectat unele, am câteva doar pe care le ţin sus şi pentru care depun eforturi să le scot la ‘lumină’. Raportez cu mândrie patriotică la final de an, că, deşi am început aiurea anul din p.d.v. financiar, am economisit cât mi-am propus. Nu este mult, dar totuşi +10% din ce am câştigat nu e chiar amboulea.
Faptul că am planuri îmi permite să privesc altfel următoarele 12 luni.
Este uşor să îţi atingi idealurile stabilite, dacă munceşti pentru ele. Puteam să ‘ard’ gazul mai lejer anul acesta, mai ales în ideea că nu am avut timp aşa cum trebuie pentru mine decât câteva luni, dar acum mă gândesc că stăteam mai rău la capitolul ‘realizări măreţe’. Aşa am ştiut în fiecare ZI ce am de făcut, pentru că 12 luni nu trec chiar atât de greu. Şi, în loc s-o ‘întind’ de la o lună la alta, am fost mereu ‘apăsată’ de ideea că am nişte chestii de făcut.
Chiar dacă acum 1 an nu eram mulţumită complet de realizări, ştiam ce eforturi am făcut şi unde am greşit. Cred că-i exact ca la şcoală. E mai plăcut să nu ai lucrări de control deloc, dar, cu tot stresul lor, ştii la orice oră cam pe unde stai cu ‘materia’.
Am un plan bine stabilit şi pentru 2012 şi ador săptămâna asta de linişte pe care o am (de la clienţi), pentru că-mi permite să studiez ce am făcut şi cum. Pun la punct softul de ‘bugetare’ (pentru a vedea cum şi pe ce ‘dispar’ banii mei, plus că ştiu mereu câţi bani am în total), studiez statistici, fac planificări, stau minute în şir şi mă gândesc la mica mea afacere, ce pot să fac etc.
Am ‘resolutions’ permanente (să lucrez organizat, să fiu mereu la zi cu situaţia financiară) pentru că sunt o mare ‘artistă’ şi nu-mi e în fire să lucrez ca ‘neamţul’. Dar, dacă o iau din nou pe calea ‘trăim cum se poate’, revin la prostiile din 2009 şi chiar nu mă pasionează treaba asta. Pe lângă ele vin cele ‘specifice’, legate de banii câştigaţi, economisiţi etc.
Pentru mine distracţia asta cu ‘new year’s resolutions’ a funcţionat de minune. Recomand deci câteva minute în care să vă luaţi anul ce trece la bani mărunţi şi să planificaţi cum să-l faceţi pe următorul mai bun. ŞTIU că este criză şi nu avem niciodată control pe ce ni se întâmplă, dar, când mergi mai organizat la ‘bătălie’ sunt şanse mai mari să ieşi viu, decât când pleci de ameţit.
Şi, pentru a scurta o poveste lungă cât ziua de apoi, iată pe scurt planurile pe 2012:
- chestii financiare: să-mi asigur un anumit venit lunar şi să economisesc 15% cel puţin din tot ce ‘intră’. Să fiu mai cumpătată. Îs pe drumul cel bun, dar mai am derapaje
- să am ZERO datorii (chestie ce se rezolvă prin martie-aprilie)
- să mă operez la ochi
- să fac renovări în casă
- să deleg chestiile ce-mi iau prea mult timp şi să-mi creez o mică echipă
- să lucrez organizat, să caut modalităţi de a creşte ‘afacerea’ şi mai mult
- să dezvolt siturile organizat, să investesc, să diversific modalităţile de a face bani din ele
Ştiu că şi anul ăsta planurile mele sunt aproape totalmente legate de ‘bani’, dar este adevărat că aici am avut cele mai mari probleme dintotdeauna.
Să ne citim cu plăcere şi în 2012 şi să vă aducă Anul Nou împliniri şi puterea de a trece peste orice.