Succesul unui blog se măsoară în mai multe moduri: unii se laudă cu trafic, alţii caută să adune cât mai mulţi abonaţi, reacţii pe twitter sau descărcări de e-books. O altă metodă de a “afişa” un anumit succes este şi prin numărul de comentarii. Acestea arată implicarea comunităţii din jurul blogului şi pentru orice blogger adunarea de comentarii este un efort constant. Chiar dacă nici pentru mine “agăţarea” de comentatori nu este chiar scopul principal pentru care scriu, nu pot nega faptul că ma bucur de fiecare dată când cineva lasă un comentariu la articole, pentru că asta îmi demonstrează că scriitura mea a “declanşat” ceva în respectivul cititor, încât a decis să acorde 2-3 minute blogului meu pentru a-şi împărtăşi propria experienţă.
Iar cea mai bună metodă pentru a scoate comentatorii din inactivitate şi a-i face să scrie pe blog, este SĂ LE PROVOCI O REACŢIE.
1. Mamă, dar ăsta e chiar dobitoc!
O metodă ce nu dă niciodată greş este să scrii ceva atât de “absurd”, încât să-l scoţi pe cititor din papuci de nervi. Ceva ce unii bloggeri mai mari de la noi, practică deja cu destul succes. Scrii un articol al cărui subiect merge pe ideea “femeile să stea la cratiţă”, “ungurii sunt naşpa” sau “pensionarii ar trebui lăsaţi să moară de foame” şi să te ţii festin. Comentatorii se vor călca în picioare să se facă unii pe alţii în toate felurile, neuitând să se mire de cât de prost este omul ce a scris articolul. Nu, nu e prost, ştie doar că “scandalul” încă vinde şi că oamenii nu se pot abţine de la a se lua de guler pe orice motiv. Un asemenea articol adună cel puţin câteva zeci de comentarii, deci putem spune că e un succes.
2. Sexul vinde la orice oră
Am postat recenzii de filme. Sfaturi practice pentru blogging, informaţii despre freelancing sau forum management. Zic io, ca tot omul prost, că nu sunt chiar articole de aruncat la gunoi, că mi-am rupt ceva spinare să le scriu. Şi mă pune naiba să mă iau amical de gulerul Nebuloasei şi să scriu ce cred eu despre prostituate şi, zbang! peste 50 de comentarii. Aşa scurt. Şi vreo câteva trackbacks, că dorea lumea să scrie şi pe blogul personal ce gândeşte.
3. Ajutaţi-mă cu o idee!
Un alt gen de articole ce vor aduna rapid comentarii şi vor stârni reacţii este cel în care rogi cititorii să ofere sfaturi despre ceva. Este binecunoscut că românul se pricepe la toate, deci nu ne doare gura să dăm cu presupusul. Am vrut să cumpăr un laptop? Am primit peste 50 de comentarii fără niciun efort. Recunosc sincer că nu este genul de articol în care am investit prea mulţi neuroni (că nu am recenzat nimic, nu am postat informaţii de specialitate), dar iată că a prins bine la “public”. S-au implicat zeci de oameni să mă ajute cu un sfat iar articolul, deşi nu este în top ca şi calitate, nu pot spune că nu s-a bucurat de succes.
4. Lasă o portiţă!
În multe cazuri, când prezentăm o idee, punem la bătaie tot felul de argumente, pentru a acoperi cât mai bine subiectul respectiv. Facem şi pe “avocatul diavolului”, doar să nu existe lacune în prezentarea noastră. Un alt mod de a mai “smulge” nişte comentarii este să laşi ceva nescris. Un detaliu, o caracteristică. Asta dă ocazia cititorilor să se implice şi să ofere mai multe detalii despre subiectul respectiv.
5. Acum e rândul vostru!
Îmi place de multe ori să-mi închei articolul cu o întrebare către cititorii mei. Poate articolul li se pare atât de bine construit încât le e ruşine să scrie doar “bă, e mişto”, aşa că e interesant să ştiu cum ar proceda ei sau cum ar completa informaţia. Niciun articol nu este perfect, oricât de mult ai muncit să prezinţi toate detaliile, aşa că o întrebare de final îi poate scoate pe cititori din letargie. Nu mă interesează nici pe mine să vorbesc de una singură, iar ideile cititorilor şi experienţele lor într-un anumit domeniu sunt chiar la fel de importante ca ale mele.
Să “smulgi” reacţii nu este greu, trebuie să alegi însă cum o faci
Fiecare blog are “audienţa” lui. Unii vin pentru nişte idei acide sau chiar “absurde”, pentru că le place o asemenea provocare. Alţii sunt atraşi de articole lungi şi elaborate, fiind scârbiţi dacă bloggerul atacă anumite subiecte sau dacă nu este suficient de atent încât să acopere corect toate aspectele temei. Fiecare blogger are o anumită linie, cu care şi-a obişnuit cititorii. Unii sunt super-nişaţi şi orice ieşire din “temă” va scoate din minţi comentatorii. Au o audienţă atât de bine specializată, încât chiar şi “lăsatul unei portiţe” va provoca reacţii negative, oamenii considerând că a scris superficial. Este clar că un asemenea blogger nu va scrie despre prostituate, că se duc naibii ani de muncă.
Este important ca fiecare să ne stabilim nişte limite editoriale şi modul de prezentarea a informaţiei. Dacă ar fi să aleg din lista de “posibilităţi”, prefer la orice oră varianta a 5-a, pentru că presupune că am scris un articol destul de bine elaborat, încât să nu fie considerat prost. Chiar dacă mai rămân poate aspecte pe care nu le-am prezentat, deci cititorii pot aduce completări, mă bucură mereu să aflu ce i-a învăţat pe ei experienţa. Uneori mă joc şi cu alte “puncte”, pentru că prevăd reacţia, dar şi “condimentele” acestea trebuie gestionate cu grijă. Nişte articole despre sex şi eventual 2-3 poze bine alese mi-ar aduce într-o săptămână câte comentarii am adunat într-un an, dar probabil că nu acesta este targetul meu. Absolut orice blogger ce a experimentat deja diverse subiecte şi moduri de prezentare ştie foarte bine cum să provoace reacţii rapid, dar nu se foloseşte de “reţetă” decât rar.
Până la urmă conţinutul de calitate şi SINCER obţine cea mai bună reacţie
Am cunoscut mulţi oameni ce încep munca de blogging speriaţi că nu vor atrage oameni pe blog şi că nimeni nu va comenta. Ei bine, lumea comentează, dacă are de ce. Există unii care copiază conţinut sau scriu mai ceva ca în Wikipedia. Chestii nerumegate, necunoscute, balast. Şi este clar că nu au cum să atragă atenţia. Poţi porni de la o idee şi să prezinţi CUM VEZI TU SITUAŢIA.
E uşor să copiezi o ştire (sau să o rescrii) despre cum ies sindicaliştii pe stradă. Şi va ieşi o chestie peste care cititorul va trece ca gâsca prin gârlă. Pentru că nu eşti aici să scrii ştiri, este să oferi o OPINIE. Cum te afectează ieşirea lor în stradă? Ţi se pare o prostie? Eşti de acord cu ideile lor?
Chiar şi articolele de specialitate pot prinde bine la “public”. Am scris acum câţiva ani nişte tutoriale pentru platformele utilizate. Ştiu că un tutorial de instalare a Php Nuke (mamă, ce vremuri) a atras ani buni trafic şi interes pe respectivul forum, doar că era scris “personal”. Cum am talentul să fiu chiar “opacă” la unele chestii, plus că ştiu că sunt şi alţii pierduţi în spaţiu, am scris un articol ca pentru proştii de teapa mea. Cu screenshots, cu fiecare pas prezentat în detaliu. De la cum să descarce zip-ul, cum să urce fişierele (în root sau într-un director), cum se creează baza de date etc. Repet, ca pentru proşti. Era un subiect prezentat în sute de articole similare, dar tratat mai personal şi axat pur şi simplu pe experienţa mea sau mai exact pe problemele pe care ştiu că le-am avut eu la primele instalări.
Dacă atacaţi chestii “tehnice”, aşa cum o fac şi eu acum, pe cititori îi interesează CE CREDEŢI VOI, nu ce spune x şi y, că găsesc şi ei sursele alea. Mi-a venit iată şi ideea asta creaţă despre importanţa provocării unei reacţii şi am tratat subiectul mai mult decât personal. Pentru că suntem aici să discutăm amical, nu să citim manuale.
Şi acum partea care-mi place enorm, modul meu “ascuns” de a aduna catraliarde de comentarii: CUM E LA VOI? Aţi putut determina în timp ce gen de “tactici” atrag mai uşor reacţii? Ce gen de conţinut e bun pe blogul vostru pentru comentarii fără număr?
