Anul trecut, pe vremea asta, ne dezlipeam cu regret de Spania. Se termina șederea noastră de 2 luni aproape la cumnații mei, care ne-au fost gazde minunate. Iar locul .. deh, Costa del Sol nu are cum să fie urâtă, iar temperaturile cu plus (serios peste zero chiar) în plin ianuarie se potriveau perfect cu pasiunea mea pentru căldură, cât mai multă căldură.
Dacă în ultimele „episoade” v-am tot purtat prin New York, hai să revenim pe vechiul continent și să mergem la Zoo.
În localitatea în care stau acum cumnații, este un mic Bioparc, ideal pentru turiștii care doresc să facă și altceva decât să stea cu dosul în sus la soare. Imediat ce am ajuns la ei, ambii mi-au spus că neapărat trebuie să merg la zoo, că e atât de frumos și interesant. Am aflat că „pierduseră” chiar ei vreo 4 ore pe acolo, deci era clar un reper turistic pe care nu doream să-l pierd din vedere.
Obișnuită că măgăoaia de park zoo de la Bronx Zoo, plus știind că le-a luat atâta timp să-l vadă, mă așteptam să fie o enormitate de parc, undeva pe la ieșirea din stațiune. Noroc tot cu ei că mi-au spus unde să-l găsesc, plus că erau indicatoare dinspre plajă. Așa că, într-o zi cu soare (ca aproape toate zilele pe care le-am petrecut acolo), am purces în expediție.
Prima chestie pe care am văzut-o încă de la intrare este acest baobab. Din pacate nu e 100% natural, cel puțin asta am aflat de la un lucrător de acolo. Oricum arată minunat, așa că simțeam deja că-s gata de safari.
Aceasta este zona de intrare. Mi-am dat imediat seama că nu voi da aici de spațiile uriașe din Bronx, Zoo, dar grădina aceasta intimă aproape arăta interesant și-mi stârnea și mai mult curiozitatea.
Se vede efortul „gazdelor” de a pregăti un parc plin de vegetație, pe cât permite spațiul. Normal, deși erau doar vreo 4 cărări, am reușit să mă și rătăcesc.
Chestie care nu m-a deranjat, pentru că nu mă supăram să refac unele trasee și să pozez unele animale chiar de două ori. Imediat ce mi-am dat seama că parcul nu este uriaș (deci îl pot parcurge de două ori liniștită), am decis să fac o primă tură de poze cu obiectivul „normal”, apoi cu cel de zoom. Măcar așa nu tot schimbam obiectivele și vedeam animalele de 2 ori. Doar nu mă grăbea nimeni.
Mai Tarzan lipsește din poza asta …
După cum bănuiți, animalele nu au habitate uriașe (că nu e loc de ele), dar fiecare „căsuță” este amenajată cu atenție.
Nu l-am văzut pe Mowgli aici, dar vedeta Bioparc-ului se plimba agale pe acolo.
Și-mi arunca o privire .. noroc că era departe (e pozat cu „zoom lens”), plus că ne despărțeau destule sisteme de securitate. Absolut superb animalul, l-am mai prins și în alte poziții, dar zic să nu abuzez de răbdarea voastră.
Aici puteți să vedeți „mâța” în toată splendoarea.
Cu un zâmbet larg pe mutră (chiar îmi plac felinele astea „mici”) am trecut la alte habitate.
Am ajuns la sectorul reptile și alte chestii similare, așa că mi-am făcut datoria să le pozez. Cred că ar trebui să schimb indispensabilii, dacă aș da „in real life” de chestiile astea, dar așa, dincolo de sticlă, nu mă deranjează să le văd.
Încă o reptilă puțin prietenoasă … apoi un pește care parcă plutește în aer și mai botoxat decât Oana Zăvoranu.
Am trecut apoi la unul ditre habitatele păsărilor. Mi-a plăcut că poți intra acolo, între ele. Așa că am încercat să le și pozez.
Mă ignorau cu eleganță, așa că am avut grijă să nu le stresez prea mult cu prezența (plus că era destul de cald în habitat)
Ajungem acum la alte vedete din Zoo, crocodilii.
Simpatici și zâmbitori …
Cu ochi prietenoși …
Și un mic detaliu din armura reptilei …
Hai că nu vă mai plictisesc cu crocozaurii, că le-am făcut vreo 50 de poze ca nimic.
Dacă tot era iarnă și zi lucrătoare, vă dați seama că eram eu și necuratul în parc. Deci loc să faci poze, fără să te stresezi că încurci pe careva.
Nu știu cum se cheamă onorabilul, dar mi-a plăcut mutra lui. Seamănă cu un „porcupine”, poate asta și este …
O pasăre privind lung în zare și o familie înrudită cu noi.
Că tot vorbim de neamuri …
Din seria „things that make you go awww” ..
Ne terminăm plimbarea cu niște păsări.
Bioparc-ul din Fuengirola este probabil la fel de mic cât habitatul tigrilor din Bronz Zoo sau alte grădini zoologice mai mari. Nu sunt foarte multe animale și unele sunt în unul sau două exemplare. Dar este un exemplu despre cum poți pune la cale o atracție turistică într-un spațiu mic și totuși să o faci interesantă.
Mi-a luat cam o oră să umblu pe acolo (merg și destul de repede), am făcut tura de 2 ori și am venit acasă cu destule poze care să-mi amintească locul. Voi ați văzut câteva.
Cam asta a fost plimbarea noastră la Zoo pe ziua aceasta. Sper că v-a plăcut 🙂
Un zoo asemanator am vazut si eu in Budapesta. Cred ca totusi ceva mai mare fiindca in 3 ore nu l-am vazut de tot!
Imi place acest Zoo fiindca e plin de vegetatie si e curat, se vede ca au grija de animale
Nu am fost inca la Budapesta la Zoo. bine ca mi-ai spus ca exista, sigur cand ajung acolo dau o raita 😉
Iubesc ţările care respectă animalele şi în special pe cele sălbatice.URĂSC da URĂSC oamenii(neoameni) care poartă haine din blană naturală şi în special ale unor animale pe cale de dispariţie.Cum pot să poarte “cimitirul” acela pe ei? şi să mai spună că sunt sensibili şi cu suflet bun.În epoca primitivă trebuiau haine de blană că altfel mureau de frig dar acum cred că singurul motiv este să-şi arate “clasa” şi că ei au iar noi ceilalţi suntem nişte pauperi.
Am văzut câteva documentare care arătau modul cum se obţin aceste blănuri.De nedescris câtă suferinţă.Pentru ca blănurile de astrahan să fie cât mai moi se ucide oaia chiar înainte de termenul de fătare a puiului iar haina se va face din puiul nefătat.Sau acele haine făcute din blana unor rozătoare de mici dimensiuni şi pentru care trebuie sute de piei.
Ştiu, suntem în vârful lanţului trofic şi ne putem permite orice.(că deh,aşa vrea muşchiu´meu!)
Ion, eu nu pot sa vad asemenea clip-uri. Nu ma pot uita la filme, daca stiu ca animalul va suferi etc. Am niste probleme nasoale la mansarda 😀
Nici eu nu port blana si nu as dori sa port asa ceva.
Minunat ar fi dacă am înţelege că nu este nevoie de aşa ceva.
Tot în acel documentar se spunea:
-un singur lucru ne deosebeşte de animale şi acesta este orgoliul
-şi cancerul Pământului este omul.
Iti spun sincer ca nu as purta blana (pe langa ideea ca trebuie ucise animale pentru asta si nu e vorba de mancare) chiar si pe ideea ca e grea si tine de cald cam la fel ca geaca mea de ski, mult mai usoara, din materiale ‘moderne’ si care a costat 100 de dolari. De ce as trage dupa mine o enormitate de 20 de kile, cand pot sa iau haine usoare si la fel de calduroase. Ah, am inteles, nu-s doamna cu geaca asta 😀
Fost amuzant cand ai zis ca te-ai ratacit :). Din pacate nu pot sa vad bine imaginile pentru ca sunt pe telefon. Maine o sa revin de acasa, de pe laptop.
PS: daca tii la statistici, esti citita din Belgia – Brugge, de pe un nokia C5-03, la ora 2 AM :). Poti sterge aceasta informatie daca nu te intereseaza.
Oh, cititori internationali. Ne place 😉
Mda, erau 4 carari si am reusit sa ma incurc in ele. Deh, orientarea turistica nu-i chiar punctul meu forte
Superba “mata”..Si eu am vazut una din asta la Zoo in London..Ador sa ma duc la Zoo..Si la mine in oras era candva, insa din cauza nepasarii animalele sufera de vreo cativa ani…
Si noi avem in TM o gradina ceva mai civilizata decat era acum 10 ani, dar tot nu e nus’ ce mare nebunie 🙁
Si eu sunt cititor international, Dojo! 🙂
Eu nu m-as fi suparat daca mai puneai si alte poze cu pisicuta. Am o mare slabiciune pentru soiul lor. 🙂
Domnu’ crocodil ar putea sa faca reclama la pasta de dinti. 🙂
Superbe fotografiile. Parca urmarea un documentar pe Animal Planet.. 🙂
Imi plac fotografiile astea ale Domniei-Tale! Felicitari!
Astia de la noi de la Zoo aveau la un moment dat un program prin care puteai “sponsoriza” animalele – adica sa contribui cu banii la hrana si ingrijirea lor. Nu stiu cat succes a avut.
Mi-as dori sa vad si eu poze ca ale tale, dar facute la noi 🙂
Crinuta, in alta viata probabil. Desi la Zoo Timisoara treaba e ceva mai OK decat acum 10 ani, inca nu ne ridicam la un minim standard. Dar probabil in viitor …