Am prins niște zile mai înnorate (să nu zic că a mai și plouat), aici în Cavtat, Croația. Faptul că vremea nu ne-a fost prielnică de plajă (oricum nu prea intenționam, sunt deja ușor pârlită), nu ne-a împiedicat să facem poze, imediat ce s-a oprit puțin ploaia. Acest articol e mai mult poze, dar sper să nu vă deranjeze. Concluzia rămâne: m-aș muta aici încă de ieri 🙂
Norii negri se adună, asta nu-i împiedică pe unii să se dea cu „bărcuțele” lor de milioane de dolari. Sau or fi euro, cine mai știe?
Apa este limpede, de parcă-i apă de izvor, iar bărcuțele localnicilor se leagănă calm pe valuri. Marea și-a crescut nivelul în ultimele zile, dar tot frumoasă rămâne. Undeva în zare Dubrovnik-ul se răcorește și el în ploaie.
Norii de pe cer nu prevestesc nimic bun, sunt mereu gata să o luăm la sănătoasa spre apartament. Nu este însă cazul, momentan.
Cam așa arătau marea și cerul zilele astea. Mă jur pe părul din nas că nu am modificat nimic în Photoshop.
O barcă „parcată”, privind spre un orizont atât de drag nouă.
Îl tot stresez pe „om” să facem cale întoarsă, mi-e că fac un duș natural cu tot cu aparatul legat la gât. Decidem să ne scurtăm plimbarea, numai bine, înainte să ne spele ploaia.
Nici nu se termină bine încă o tură de ploaie, că ieșim din casă ca furnicile.
Apare și soarele puțin, chiar dacă marea este încă turbată.
Soarele se pregătește de culcare, iar noi mai facem câteva poze, să nu spunem că am irosit ziua.
Cu promisiunea unei ploi încă proaspătă în gând, ne aventurăm pe delușoarele din Cavtat pentru a poza chiar strada pe care stăm aici.
A apărut un yacht nou în port. Un domn șterge de zor numele Gatsby. Ce viață grea au unii …
Doi bătrâni la povești și ceea ce pare a fi o aloe vera enormă.
Drumuri mai puțin umblate și o replică pe care o tot repetăm „și aici ar merge să faci o casă”. Este clar pentru amândoi că o mutare aici nu ne-ar displăcea. Dar momentan e doar un vis.
Un drum străjuit de pini și ceva mai jos marea cea verde-albastră.
Avem și palmieri, să nu spunem că nu sunt.
Liniște, atât de liniște …
Ajungem la cimitir și cerul ne oferă acest spectacol.
Îmi spun a mia oară că unele locuri sunt magice chiar și pe vreme mai urâtă și coborâm spre golful principal.
Marți plecăm acasă, după 17 zile petrecute în acest loc incredibil. Timpul a trecut prea repede, rămâne doar promisiunea făcută unul altuia că, dacă suntem sănătoși, vom mai veni aici. Și data viitoare va fi pentru o lună.
Nu am fost in locurile prezentate,dar clar cu prima ocazie voi face tot posibilul sa ajung in Croatia.Minunata prezentare,cum la fel de mult imi place sinceritatea lui Anthony Bourdain(imi cer scuze daca nu i-am scris numele corect) din No Reservations.
P.S.Ai merita sa incasezi ceva monetar de la firmele de turism.
Merita sa le calci tara, e incredibil de frumoasa. Partea proasta este ca au atatia kilometri de coasta, ca-ti trebuie probabil o viata sa vezi totul. Noi suntem ‘cantonati’ doar pe sudul litoralului (zona Dubrovnik) si de cate ori venim aici gasim ceva nou de vazut. Iti dai seama sa ne apucam sa mergem si mai la nord.
Momentan firmele de turism inca nu au dat buzna. Ma bucur sa pot scrie pentru voi, pana la urma de asta tin blogul.
Ma bucur ca-ti plac pozele 🙂
Preferata mea e cea din cimitir!
Dar si cea cu soarele … cand apare
Aia cu soarele imi place si mie mult. Am pus si din cimitir, ca mi se parea interesant cerul ala dramatic printre cruci. Ceva de genull ‘god is here’ 🙂
Ai dreptate cu viata grea a unora.Eu abia sterg praful de pe birou, bine ca m-a ferit dumnezeu sa am iaht!;))
Pentru cineva care n-a trecut granita decat pana la Varna pozele astea sunt…balsam de suflet.Multumesc.
Adelina, nu-i prea tarziu sa treci granita mai departe. Acum 4 ani eram la un pas de a fi dati afare (ceea ce s-a intamplat 2 luni mai tarziu, cand s-a inchis de tot postul de radio), cu datorii si stres. Din toamna lui 2009 parca totul a luat-o in sus. Atunci prietenul nostru din State ne-a vizitat si ne spunea ‘va trimit chemare, sa veniti la mine, macar cateva saptamani. Mi-era rusine de el, ca abia il cunoscusem, ca-mi venea sa-l intreb ce a fumat, ca-i bun.
Culmea, peste 5 luni aveam deja viza luata, biletele de avion gata si 6 luni de stat la ei. Chestie repetata in 2011 si 2012 😀
Nu stii niciodata unde te arunca viata si cum ti se ofera oportunitatile. Asteapta-te la multe calatorii, mai ales daca iti place sa umbli, viata te mai si scoate din casa 😉
Sunt optimista. Fi-miu mi-a promis ca ma duce in Egipt(ceea ce-mi doresc de o viata1), ca o mumie in plus cica nu mai conteaza!:))
Splendid umorul tau fin,din pacate noi si ce avem frumos trebuie sa distrugem(muntii-defrisari,delta,satele,parcurile si o sa ne ia dracu’ odata si o sa spunem ca “viata ii cruda,ca ne bate Doamne-Doamne,ca suntem blestemati si cate mai alte minunatii”
Iti doresc o carpa mare pentru curatat iahtul.
Foarte frumos! N-am ajuns inca in Croatia,pacat ca n-au scoli internationale in oraselul ala,ca e mai greu de mutat cu copii de scoala.Ca as fi considerat ideea 😉
Mie imi place ca n-ai scris mult, mai degraba sa vorbeasca pozele.
Pot doar sa-mi imaginez cum arata pe timp de soare.Am o prietena croata,sta acum in Belgia,insa imi zicea de curand ce dor ii e de acasa,si de vreme mai ales.
Cum arata! Genial 🙂 Asa vreme am prins eu in Viena dar nu a mai contat deloc
Au fost frumoase fotografiile cu soare dar mie una imi plac mai mult astea, mie imi plac ploile si zilele cu nori .
Croatia e minunata si e aproape. E acolo ceva din farmecul satelor pescaresti din Bretagne.
Foarte-foarte frumos. Insa, nu cred ca pozele pot sa redea cu exactitate locurile pe are le-ai vizitat tu.
Bine zici, pozele doar arata ceva din frumusetea locului. Satucul asta a facut multi oameni sa se indragosteasca de el. in 2009 intalnisem un cuplu de englezi (batrani), care in ultimii 15 ani nu facusera vacante decat in Cavtat. Veneau de 2 ori pe an in acelasi loc. Nici noi nu suntem mai breji, suntem aici a patra oara
Aloe ăla e o agavă după câte ştiu. Am şi eu vreo doi pui, că la mine în curte toate sunt în stadiul de pui, fie că-i om, fie animal, fie plantă. 😀
Aha, saru’mana. Habar n-am ce-i, dar ii plin de ele pe aici. Si toate la dimensiuni din astea nesimtite 🙂
Vreme perfecta pentru poze, foarte frumos cadrul minimalist cu apa, razele si silueta din centru, bravo.
Uite, Dojo, pe cuvânt că m-ai convins. Dacă v-aţi muta acolo, ne-ar plăcea să vă fim vecini. Foarte frumos Cavtat-ul acesta!
Doamna draga, sa dea al de sus. Ca ne facem vecini si te terorizez in persoana. Avem insa cam multi bani de castigat sa ne permitem, un loc in zona e cam la 100-200.000 de euro. Nu ma gandesc cat costa casa 😀
Cred ca sunt anumite locuri care pe vremea rea atata mult mai bine decat aceleasi locuri pe un soare si un cer senin…cat daca vrei sa te muti….nu pot decat sa te invidiez!
Lucian, sa ma invidiez, daca reusesc. Momentan ma despart multe mii de euro (daca e sa luam chirie) si multe sute de mii daca ne-am lua casa (ceea ce se va intampla daca voi castiga la loto :D). Acu’ singura problema e ca nu joc.
daca ar fi sa ne mutam in fiecare loc care ma misca, eu cred c-as fi ca melcul…mie-mi place peste tot, mai ales daca-i cu mare si de preferinta unde nu-i iarna! 😀