O treabă produc şi eu constant: păr. Des, gros, puternic. Păr, nu glumă. La 10 ani am decis cu de la mine putere să las “pana corbului” să se lungească. Şi slavă lui Allah, s-a lungit. Îmi amintesc că îmi prindeam capetele de fire mereu în pantaloni. Bărbaţii cu problemele lor cu fermoarul, eu cu părul. Culmea, de pe cap. Mă puteam aşeza pe el, cred că puteam chiar sugruma pe careva sau măcar lovi letal, mai ceva ca “biciul fermecat”.
Nu ştiu să îl fi uscat vreodată complet cu “fionul”. Consumam un tub de şampon, din ăla de 200 ml, la 4-5 spălări şi munca în sine de spălat dura lejer 30 de minute .. şi peste. Urma corvoada periatului. Lăsam nişte fire în perie şi păreau atât de multe, încât imediat mă uitam în oglindă să văd cum m-am mutilat, smulgând tot părul dintr-o parte. Aş, ţi-ai găsit. Erau 2-3 fire, care arătau ca 300 pentru un om normal.
Distracţia cu uscatul dura şi ea până dureau mâinile. Strategia era să usuc partea dinspre cap, să nu fac naibii cine ştie ce la creierii capului ăluia deştept. “Cozile” erau umede vreo câteva ore bune.
Bre, dar şi când lăsam “blana” desfăcută .. măreţie. Nebunie. Isterie. Puteam să am solzi pe spate, că oricum nu se mai vedea nimic. Nici ghiozdanul măcar. Totul era înghiţit de marea de păr uşor ondulat, sârmos şi castaniu. Naturel, că la faza asta cu vopselurile, e încă virgin.
La 19 ani coada s-a mutat de pe spate în dulap. O ţin şi acum amintire a vremurilor de demult. Şi ca replică pentru cei care încă mai căinează “podoaba” (“vai, Ramona, unde e părul tău ăla lung …” – “în dulap”). Am ajuns la ceva gen “mireille mathieu”, fără bretonul minune însă), după care prin 2004 am trecut la ceea ce se cheamă în limbaj popular “băieţeşte”. Au urmat alţi ani de “hai să îl creştem din nou”. Coafeza (“heărsailist” cum le zice acum) s-a şocat văzând cât s-a lungit în câteva luni. Mda, produc păr, ce v-am zis?
Ea a făcut acum ceva săptămâni prăpăd în el, a umplut podeaua de păr, cât după 3 cliente. Normal că iar mi-a explicat cât de norocoasă tre’ să fiu, să am aşa “podoabă”. Mda .. norocoasă. Face bucle cum vrea el, de obicei total aiurea faţă de ce s-ar numi aspect normal, e greu de uscat în forma dorită, plus că eu sunt o idioată când vine vorba de astea. Bă, nu ştiu, nu vreau, nu pot. Nu stă nicicum, nu ştiu ce să îi fac, aşa că podoaba superbă e doar o mătură maronie şi lucioasă (fir sănătos, dom’le).
Am rezolvat iar problema. Am întinerit 15 ani, deci “iubi” e oficial pedofil, am pierdut jde fire de păr, i-am umplut femeii podeaua de “resturi” şi i-am mâncat juma’ de oră de viaţă în încercarea disperată de a fila din el. “Blana de urs” a mai pierdut din desime şi e scurtă. Asta aduce avantaje: arunc naibii peria de păr şi elasticele, facem economie de Elseve şi ne pieptănăm cu prosopul.
Normal că am primit deja compătimirea apropiaţilor, care cred că tre’ să fiu distrusă de aşa o pierdere. De parcă nu ştiu că în câteva săptămâni iar am “floştomoc” de pleată şi va fi imposibil să o fac să arate cumva. Singurul dezavantaj va fi că iar voi avea vânzătoare mai mioape care mă vor întreba amabil “cu ce te servesc, băiatu’?”
Baiatu’, nu vrei sa vizi coada aia din dulap? E piesa de colectie. 😛
Dojo, Dojo…eu chiar vroiam sa scriu in seara asta un post pe marginea faptului ca m-am tuns. Acum nu mai pot. 🙁
Florine, baga tare cu articolul 😉
Liviu .. absolut socanta povestea. Deci e bine ca m-am tuns pana la urma
Cataline .. sa caut prin arhive …
Trebuia sa pui opoza cu coada. 🙂
@Florin.. yes you can 😛
Lasa ca iti dau coama din dulap, daca vrei. sau mai asteptam niste saptamani si iti dau din pleata ce va fi din nou taiata 😀
Vai, vai, cum se plang unii de prea mult par. Io de cand ma stiu am vrut sa am coama bogata si stralucitoare + un pic creata; n-o fost sa fie. Amu’, asa o fi, fiecare vrea ce n-are.
La un moment dat, tanara fiind si incapatanata, mama a patit-o rau de tot din cauza… parului. Dupa fiecare imbaiere a pletei, si-l strangea coc si nu-l lasa sa se usuce. Of cource ca my dad stia ce avea sa se intample si urmarea smechereste sa-i taie podoaba. N-a fost nevoie, caci intr-o zi de toamna, din cauza deselor tratamente ale capului su peri uzi si reci, i s-a lipt de partea dreapta o pareza urata de care a scapat cu greu. Primul lucru dupa ce a ajuns la spital? Foarfecele doctorului. Apoi restul de tratamente speciale.
Nu cred ca am auzit pe careva(mai ales de gen feminin) sa fie multumit de coama personala. Cele care-l au cu fir subtire si fara de volum ( ca mine, de ex.) vor par cret si umflat. Cele care-l au cret se vaita ca-i greu de descurcat si-l vor drept. Cele care au parul sarmos se vaita ca se despica la varfuri usor. Eh, nehotarate, ce mai!
Tu cred ca semeni cu leul meu. El daca nu-si scurteaza coama din trei in trei saptamani se trezeste dimineata cu parul in toate directiile si cu vartejuri prin cap asezate dupa cum a pus capul pe perna.
Asta este… Parul lung e cumplit de greu de intretinut…
Tre sa faci licitatie pe “claie”; si eu vreau s-o cumpar.
@Nebuloasa: Uitat-te la mine si ai mila, macar de data asta (promit ca ma revansez), deoarece saptamana viitoare merg la TM si poate-o conving pe Dojo sa-mi dea paru-i balai. 😀
Hehe, o dată ca niciodată, am avut şi eu pleată de rocker. M-am făcut mare, am dat-o jos şi acuma-s periuţă (app trebuie să mă duc la frizer că a crescut părul prea lung).
Fata draga, SCRIE ca mi-e dor de articolele tale 🙂
Te compatimesc cu parul lung .. e superb, dar uscatul ma urca pe mine pe pereti ani de zile. Faptul ca e fir drept e avantaj, la mine se bucleaza dupa cum i se arata (de obicei total aiurea) 😀
singura chestie complicata la parul meu e uscatul… toata lumea imi plange de mila ca vai, greu trebuie sa-mi mai fie, dar nu i-am facut niciodata nimic special (si totusi primesc complimente).
ah, da, si problema numarul 2 e sa le conving pe coafeze sa ma tunda, ca cica ‘le e mila’… de parca s-ar vedea vreo diferenta.
(for the record, in mod normal e cam pana in talie. drept si cu fir subtire, asa ca evident mi l-as dori ondulat :D)
am discutat mult cu o prietena despre chestia asta… eu o invidiam pentru parul ondulat (care arata interesant oricum, fara sa-i faci nimic), ea ma invidia pentru parul drept caruia pot sa-i fac chestii mai creative. totdeauna vrem altceva 😛
cu uscatul nu e o problema asa mare in afara iernii – pur si simplu nu ma usuc si gata, se rezolva de la sine la un moment dat. si n-am racit niciodata asa 🙂
te invidiez. coada mea e subtirica, blonda si anemica si probabil la fel de groasa cat parul tau din breton 😀
Lasa ca iti donez din coada din dulap, daca e nevoie 😀
Pleata mea e nici dreapta nici ondulata (f putin de fapt, si dispar buclisoarele la 2-3 ore dupa spalat), dar m-am obisnuit cu ea asa cum e. Am incercat sa il buclez dar coafeza zice ca n-are ce sa-i faca ca e prea greu si nu tin buclele. Deci, nu e bine in niciun fel. Tare sucite mai suntem noi, femeile.
si eu aveam par superb gros, lung pana la fund, pana in ziua cand am zis gata, hai sa bag foarfeca.Bineinteles la inceput in scari,filar iar dupa din ce in ce mai scurt (pana am ajuns la bob). Acum desi e pana la nivelul gatului, vreau iar sa ma tund. Deja cand vad ca se poate prinde in coada, gata zic stop :)) si sincer e mai bine asa, nu as mai rezista cu el mare. Am pastrat o coada amintire, dar am dus-o la bunica si a fost aruncata :D. Acum dupa ce am facut o minunata sinuzita imi usuc parul,pentru ca nu vreau sa risc sa fac iaaaaar sinuzita si sa inceapa sa ma doara capul
ps: legat de coafeze, a mea spune ca parul meu are tinuta si ca asa cum il pui asa sta.