Am vreo 20 de ani de ‘ştuduit’ engleza, başca niscaiva şcoală de specialitate. Chestii care-mi fac munca pe siturile mele şi ale altora uşoară, plus că-mi deschid uşile spre clienţi de web design de pe alte meleaguri, ceva mai serioşi spun mulţi români decât conaţionalii noştri.
Nu mă pot lăuda că mi-au ‘tras-o’ la bani, că de obicei îmi primesc banii pe bucăţi la timp. A fost un singur caz anul trecut cu un american care s-a foit vreo 4 luni cu plata, dar mi-a dat 20% ‘penalităţi’ pentru că i s-a părut normal să dea în plus, dacă tot am aşteptat.
Mai lucrez şi eu cu editori pentru siturile mele, că nu le mai pot face şi traduce chiar pe toate, dar sunt mereu stresată să nu le întârzii plata, să le ofer ceva în schimb etc. Şi vorbim de nişte dolari, nu de sute de euro.
Şi citesc pe blogul Laurei Frunză o poveste demnă de Kafka. Iar comentariile sunt edificatoare. Editura RAO (bun, cică nici altele nu-s chiar feciorelnice în relaţiile contractuale) are bunul obicei să nu plătească traducătorii CU ANII, să taie din valoarea contractului şi alte mici ‘chichiţe’. Iar contractele în sine nu sunt atât de ‘groase’ oricum, dacă stau să mă gândesc cât muncesc oamenii ăştia pentru câteva sute de euro.
Probabil ar trebui să se aplice şi în lumea traducătorilor sistemul de la bordel: banul înainte şi nu, nu vă jignesc, dar e un sistem care ne ajută pe alţii (tot ‘frilăseri’ )să punem pâinea pe masă. Plata periodică, avans, chestii din astea care fac relaţia client-provider foarte plăcută şi sigură pentru ambele părţi. E clar că asta nu se va face prea repede că editurile nu au niciun interes să aibă grijă de ‘plebeii’ care lucrează pentru ei.
Ce soluţii să fie? Boicotăm editurile şi nu le mai cumpărăm cărţile? Popularizăm mizeria pe care o fac?
Sper sincer că oamenii ăştia îşi vor lua banii. Sunt bani MUNCIŢI, pe care îi merită. Vom vedea când şi dacă-i primesc 🙁
PS: dacă sunteţi în situaţia minunată, vă invit să vă spuneţi păsul.