„Viața la țară” în Highland Lakes

Suntem de o lună și jumătate în casa noastră din Highland Lakes, New Jersey, și a trecut suficient timp încât să pot așterne câteva gânduri despre această experiență.

---

SCURT REZUMAT: în ianuarie 2019 am emigrat în SUA cu fiica noastră de 5 ani (atunci). Am aterizat în New York City, orașul meu de suflet (care va rămâne așa pentru totdeauna). După 2 ani de stat în chirie în Fresh Meadows (un cartier super curat, frumos și sigur din Queens, NYC), am reușit să ne luăm casa noastră la o oră distanță de NYC într-un adevărat paradis montan, numit Highland Lakes.

---

Deși mulți apropiați au crezut că ne-am pierdut de tot mințile să părăsim una dintre cele mai tari metropole din lume, am pus la cap plusurile și minusurile vieții aici și mă bucur să observ că suntem chiar mai pe plus decât mă așteptam.

AVANTAJE:

• casa noastră – deși am avut o experiență foarte bună cu proprietara din NYC, prefer să plătesc ipoteca mea decât a altuia
• spațiu – avem cam 1000 de metri pătrați de proprietate, parțial pădure.
• zona: 5 lacuri cu 7 plaje (cu nisip fin, ca la mare), 2 stațiuni de ski, un water park. Un fel de Sinaia fără țigănie, aglomerație și case înghesuite.
• terenuri de tenis la 5 minute de mers pe jos – dacă e să plătesc 30-50 de dolari pe ora de închiriat terenul de tenis în NYC, vindem și rinichii într-un an.

DEZAVANTAJE:

• cel mai apropiat magazin e la 4 km de noi
• dădeam școala super-bună din NYC pe o școală „medie” (despre care nu știam mai nimic oricum)
• o oră distanță de NYC (deci navetă pentru job-ul lui Mr.Dojo și antrenamentele Nadiei)
• suntem departe de prieteni, o luăm de la capăt într-un loc nou.

Ce am găsit aici în Highland Lakes?

Oameni minunați

Nu e ușor să te tot rupi de prieteni și să o iei mereu de la început. Am făcut-o de multe ori în viața mea, până și Nadia e la a treia experiență de acest gen în 2 ani și jumătate. A fost mereu deschisă spre nou și s-a adaptat imediat, dar nu este ușor.

Am găsit aici o comunitate EXTREM de prietenoasă, mult diferită de stilul newyorkezilor „get beget”, care sunt mult mai retrași și competitivi.

Imediat ce ne-am scos nasul prin comunitate, am fost imediat preluați de vecini (mai mult sau mai puțin aproape de casa noastră). Deschiși, cumunicativi, buni.

Este ca în România, în orașele mici sau la sat, unde toată lumea știe pe toată lumea și se ajută unii pe alții.

Mă bucur că am găsit asemenea oameni, este minunat pentru copil să crească într-o asemenea atmosferă.

Un adevărat paradis

E atât de frumos și de curat aici, încât simt că am trăit degeaba aproape 40 de ani. Suntem la 6-7 minute de mers pe jos spre plajă și terenurile de tenis, pădurea este incredibil de frumoasă și peste tot sunt cabane și case care arată într-un mare fel.

Highland Lakes este o comunitate privată, extrem de bine pusă la punct, cu locuitori bogați și toate condițiile pe care ți le poți dori.

Sunt mulți newyorkezi care vin pe aici, înainte doar să-și pună la punct o casă de vacanță, dar acum, cu pandemia, se mută tot mai multe familii de tot aici.

Se renovează tot mai multe case, apar noi familii, zona crește din toate punctele de vedere.

Chiar dacă nu avem încă o a doua mașină, nu simt că este o problemă. Merg pe jos cu Nadia până la Club House (unde se organizează tot felul de evenimente) sau la beach 1 și terenurile de tenis.

Ne plimbăm prin pădure și căscăm ochii la case (aproape toate pozele din acest articol sunt făcute pe drumul spre casă).

E plin de animale. Am văzut deja chipmunks, căprioare (vin până lângă casă), castori, cârtițe, iepuri. Nadia e încântată de fauna locală, recunoaște deja Red Cardinal, vulturi etc.

Avem și urși negri prin zonă, mai apar pe stradă uneori. Eu sunt încă terifiată de idee, obișnuită cu urșii bruni de la noi, care sunt extrem de agresivi.

Ăștia de aici sunt pe treaba lor, îi ignori și ei fac la fel. Nu e voie să lași gunoi afară, toată lumea ține pubelele (din alea speciale, cu capac care se învârte) în garaj/beci. Nu ai voie să ții compost, să ții semințe pentru păsări, că se obișnuiește Moș Martin și nu mai scapi de el.

Care sunt condițiile de viață?

Că tot scria Vali despre o familie plecată la țară, fără condiții minimale de trai …

Fiind comunitate privată, e ca un fel de stat în stat și pretențiile sunt destul de mari de la locuitori. Nu primești CO (Certificate of Occupancy), adică nu te poți muta legal în casă, dacă nu întrunești toate condițiile unui trai decent.

Deci să vii să stai ca un hobo cu budă în curte și fără curent nu se poate.

Suntem legați la rețeaua de curent. Asta „se dă” din start.

Avem puțul nostru, cu sistem de dedurizare și filtrele necesare (apa este dură și nu vreau să schimb boilerul la 4 luni o dată).

Există „septic tank” cu sistem de epurare, normat pe mărimea casei. Dacă am 3 dormitoare, și fosa trebuie să fie pentru 3 dormitoare, nu pentru 2. Se face inspecție, nu pușcă paramentrii ceruți, nu locuiești acolo.

Dacă dă dracul să se „ăsta” ceva la septic tank, te prinde bucuria, că sunt zeci de mii de dolari de plătit pe reparații / înlocuire, plus decontaminarea solului (dacă e cazul) doare al naibii la buzunar.

Când căutam casă, era una cu 100 de mii mai ieftină decât asta, dar cu „failed septic” și toată lumea (inclusiv agenta imobiliară) ne recomanda să stăm departe, că ne poate costa și suta aia diferență să rezolvăm problema.

Nu este tras gazul în comunitate, deci fiecare familie are tank de gaz (sau mai multe). Încălzirea se poate face cu gaz sau electric. (Aproape) toate casele au șemineu și locuitorii pun și lemne la foc, în timpul iernii. Abia aștept să aud cum troznesc lemnele în șemineu, când afară-s minus grade.

Normal, internet are oricare, nici nu se pune problema, deși semnalul la telefon mai dă uneori rateuri. Wi-fi-ul îmi merge însă foarte OK, conform standardelor americane (adică mai slab decât ce aveam în România, dar asta e altă discuție).

E bine să ai un generator, pentru că uneori cade curentul (foarte rar, dar nu strică să-l ai).

Mașină de spălat / uscat rufe, mașină de spălat vase, aer condiționat etc. Astea sunt standard, orice casă aici are dotări de oraș, deși locuim literlamente în pădure.

E drept că am lăsat orașul în urmă și ne-am mutat la „sat”, dar nu aș sta într-o casă fără un minim de confort, mai ales cu un copil mic. Avem noroc că și standardele comunității sunt extrem de dure, deci nu prea poți să te aventurezi cum vrei.

Amazon, plus magazinele online livrează LA UȘĂ (așa cum eram obișnuită și în NYC), nimeni nu-ți ia din fața casei nimic, așa că și problema asta e rezolvată. Dacă iar se intră în vreun lockdown, pot comanda fără probleme mâncare și de toate de la hypermarket-urile din „județ”.

Am tot cumpărat una-alta pentru casă în ultimele săptămâni, acum 5 zile i-au venit Nadiei niște haine de la H&M, comandate pe site, livrate la ușă. Perfect pentru o putoare ca mine.

Facem aproape săptămânal câte un pelerinaj la Lidl (suntem fani), am stocuri de mâncare și bulendre, că pot sta cel puțin o lună închisă în casă ca ursul și nu murim de foame. E extrem de util pentru un viitor lockdown sau pentru vreo furtună de zăpadă.

Cum e pandemia aici?

Cazurile de COVID sunt foarte puține, așa că re-experimentăm viața fără mască. Nu stăm bot în bot cu nimeni oricum, dar e atât de plăcut să nu mai porți mască de fiecare dată când ieși din casă.

Normal, dacă se împute chifteaua (și așa pare, din ultimele statistici), revenim la mască peste tot, distanțare etc. Avantajul acum, că am casă, teren și pădurea la dispoziție, este că nu vom sta închiși, chiar dacă se repetă bucuria din primăvara trecută.

Putem juca tenis fără probleme, putem înota în lac, ne putem preumbla prin pădure, că nu este aglomerație urbană și nici nu stăm 100 de familii într-un bloc.

Școală online a făcut deja copilul, i-a plăcut, a mers înainte cu materia. Vedem mai departe ce rezervă viitorul.

Cum sunt școlile?

Nadia va merge la o școală primară cu clasele a II-a și a III-a, într-un orășel de care ține comunitatea. Comunitatea are vreo 5000 de locuitori, orașul Vernon 25 de mii.

Deși am fost stresată cu școala, pentru că pleacă de la o școală primară FOARTE bună din New York, aflu că de fapt școlile de aici nu sunt deloc rele. Dimpotrivă.

Dotări foarte bune, profesori faini, programe de curiculă avansată (pentru tocilarii ca fie-mea), programe de sport (ski, înot, tenis)

Chiar și în comunitate face curs de înot gratis cu lifeguards (direct în lac), poate merge la cursuri de sailing, basket etc. Face și tenis, dar se lucrează la nivel de începători, așa că Nadia e mai mult acolo pentru spectacol și pentru a-și face mai repede prieteni.

Care sunt provocările noii vieți?

Drumul spre New York nu este foarte scurt. Nu e nici foarte lung, e drept. Majoritatea într-o zonă ca pe Valea Oltului, dar cu autostradă cu 4 benzi pe sens. Se merge repede și bine.

Trebuie să-ți placă natura, pentru că ești exact în mijlocul ei. Suntem într-o zonă protejată ecologic, sunt multe condiții drastice de la cum se depozitează gunoiul (adică cum nu se depozitează pe domeniul public), până la cum să-ți îngrijești sistemul septic și cu ce să tratezi iarba din fața casei.

Pentru că suntem în „Bear Country” nu avem voie să lăsăm deșeuri organice afară, nu avem voie să punem bird feeders sau orice ar atrage urșii. Ăștia oricum vin uneori la căutat una-alta, asta mai lipsește să-i obișnuiești cu bufet suedez pe proprietate, că nu mai scapi de ei.

Iernile sunt grele. Suntem la deal/munte, în pădure. E frig iarna, lacul îngheață luni bune, ninge. Partea bună este că avem 2 stațiuni de ski, deci, dacă vrea copilul să schieze, nu se plictisește.

Trebuie de asemenea să-ți placă viața departe de tumultul urban. Este LINIȘTE. Auzi păsări, cicade, greieri. Dacă ești genul care iese la restaurant zilnic sau trebuie să rupă Starbucks-ul de 3 ori pe zi, nu e mare brânză, că-s la 5 minute cu mașina, dar nu-s în fața scării blocului.

De când cu statul acasă din cauza pandemiei m-am obișnuit să nu ies toată ziua „în oraș”, mâncare-mi gătesc eu, fac pâine la 2 zile (la cum e pâinea de aici nici nu am altă soluție), nu merg la spectacole săptămânal și nici la cafe-bar.

Pentru noi, faptul că nu suntem în centrul orașului, este de fapt un avantaj, pentru că, după 40 de ani aproape de stat la bloc, nu mai vreau acel stil de viață.

Cum se simte copilul?

Este clar că nu contează atât de mult dacă ne place nouă, pentru că pentru copil am venit aici. Din fericire Nadia este încântată. Mergem aproape zilnic prin pădure spre terenurile de tenis și plajă, și-a făcut deja prieteni în comunitate.

Ne invitase nașa ei să revenim 2-3 zile în NYC chiar în casa în care am stat împreună în chirie, pentru a putea merge la beach la ocean, dar fie-mea a refuzat cu îndârjire. Așa că vine nașă-sa la noi de câte ori dorește, că fie-mea nu prea vrea să lase lacul în urmă.

După cum spune o altă prietenă, parcă suntem mereu în vacanță.

Cam așa e ceea ce localnicii numesc „lake life”, un stil de viață ce mi se pare absolut diferit de tot ce am experimentat până acum.

Deocamdată ne simțim extrem de bine și sper că ne va fi la fel de drag să locuim aici și în viitor.