Vin, istorie, ospitalitate

Există locuri pe care le vizitezi și care, deși nu-ți ridicau așteptări deosebite, reușesc să te lase pur și simplu mască. Dar hai să nu trecem atât de repede la concluzii ..

Vineri a fost ziua de „băute” la Timișoara Brands Tour și, după ce am terminat vizita la Timișoreana, ne-am organizat în mașini și am pornit spre Recaș. Pentru că bloggerii din „străinătate” erau deja cu mașini, timișorenii s-au plasat strategic în agregate locale, gata să pornească în caravană.

Într-o primă fază l-am pierdut pe Hoinaru. Am observat repede că nu mai am „coadă”, așa că au fost anunțate organizatoarele noastre că am pierdut o mașină. L-am așteptat și am pornit în scurta călătorie. Pentru că nu-i evenimentul eveniment fără să ai ceva de povestit, la Recaș am ratat eu intrarea pe străduța care duce la Cramele Recaș, dar din fericire am găsit repede un loc de întors și am ajuns cu bine.

Nici nu am putut să mă laud cât de bine stau cu orientarea turistică sau să parchez undeva, că deja erau gata organizatorii să ne ducă în vie, să vedem așa, la fața locului, de unde provine băutura care place mult unora (se aude acolo, Oana? 🙂 ).

Singura neplăcere a fost cauzată de ploaia măruntă (din fericire nu prea serioasă), care se abătuse peste noi, dar asta nu ne-a luat din plăcerea de a bea un vin roșu la botul cailor putere. Folosesc pluralul, deși eram vreo câțiva care am preferat să dăm vinul mai departe, să nu avem „bucurii” la întoarcerea în Timișoara.

Am aflat că domeniile Cramelor sunt întinse, au 900 de hectare de vie, din care 8 sunt și cu irigații. La întrebarea noastră „dar de ce nu sunt mai multe?” ni s-a spus că vor studia o perioadă cum se comportă culturile irigate față de celelalte și apoi vor investi mai departe.

Nu este chiar momentul cel mai bun să vizitezi un asemenea loc (am o vagă bănuială că pe la toamnă peisajul va fi de vis), dar măcar ne-am deschis apetitul pentru asemenea vizite. Și gazdele noastre recunoșteau că de câțiva ani au început să acorde atenție și sectorului turistic, rezultatele fiind foarte promițătoare.

După ce l-am recuperat pe Dragoș dintre vii, ne-am întors la „bază”, pentru a afla mai multe detalii despre cum se produce, ambalează și transportă vinul.

Nici nu am apucat să ne adunăm bine, că ploaia a încetat.

Dacă tot nu mai era pericol să-l murez pe Niki al meu, am trecut la pozat una-alta.

El este Sasha, are 9 luni și a fost atracția zilei pentru unii dintre noi. Ne-am amorezat cu el, apoi stăpâna l-a „priponit” în curte și s-a alăturat echipei de bloggeri.

Prima oprire a fost în Laborator, apoi am ieșit în curte, să admirăm „silozurile” în care stă vinul.

A urmat vizita în camerele foarte răcoroase, în care vinul trebuie să stea la o anumită temperatură. Joasă, dacă mă întrebați pe mine. Erau -2 grade și dârdâiam pe capete.

Următorul pas a fost să vedem stația de îmbuteliere unde ni s-a dat frâu liber să pozăm. Am avut totuși grijă pe unde ne plimbăm, să nu stricăm ceva sau să oprim producția.

Sticlele goale și curate așteptau cuminți ca „ventuza” cea mare să le ia așa, la grămadă, și să le plaseze pe bandă.

Aici le puteți admira (pe câteva, că eram cu „lentila” de zoom și nu mai aveam spațiu să mă retrag) cum sunt purtate pe sus de robot. Încercam să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă ar cădea, dar aparatele sigur nu sunt atât de pline de idei ca mine, așa că totul a decurs conform planului.

Undeva mai în spate sticlele, deja pline, sunt închise cu dopuri și gata de grupat în cutii.

Un alt robot închide cutiile și le trimite mai departe pe bandă ..

După cum vă puteți imagina, era plin de lume în momentul acela, toți încercam să pozăm ceva și, de preferat, să nu ne oprim în vreunul dintre butoanele alea mari și roșii. Vorba Ancăi, parcă-ți vine să le apeși.

Ne-am dat cu greu duși de acolo, dar, la promisiunea că acum trecem la degustări, imediat ne-a revenit pofta de viață.

La o masă lungă, între butoaiele cu vin, ni s-au oferit la degustat 2-3 sortimente de vin, apoi ne-am mutat la o masă mai mare, unde ni s-au adus pe rând 7 dintre soiurile cele mai de .. soi din Cramele Recaș. Am putut gusta diverse brânzeturi, ascultând în același timp detalii despre producția vinului și chiar activitatea Cramelor din ultimii ani.

Iată ce sortimente ni s-au servit: Castel Huniade (Riesling), Sole (Fetească Regală și Rose – pe ultimul l-am notat ca fiind pe gustul meu), Cocoșul dintre Vii (Muscat, încă unul pe care l-am bifat), La Putere (Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon), degustarea finalizându-se cu deosebitul Cuvee Uberland.

Voi face o paranteză pentru a preciza că beau în general vin dulce (deh, am palatul unui copil de 6 ani), de asta mi-am notat vinurile care mi s-au părut mai „dulci”, deși toate erau fie seci fie demiseci. Două sortimente m-au convins prin aroma lor să ies puțin din zona de confort și să încerc și altceva.

Am trecut apoi într-o altă sală, unde ne-a fost servit un meniu de 5 stele: trei feluri de mâncare senzațională și un desert ce necesită multă măiestrie, dar absolut delicios. Fiecare fel de mâncare a avut și vinul lui, atent ales de gazdele noastre, iar bucatele au alunecat mai bine în acordurile viorii mânuite dumnezeiește de un muzician. Ne-am bucurat să-l vedem și pe „chef-ul” care a gătit, venit să ne spună și el câteva cuvinte despre meniul pe care ni l-a prezentat.

După cum observa și Chinezu, la o asemenea masă ar fi fost potrivit să fim îmbrăcați la 4 ace, dar chiar și așa, în tricouri și blugi, ne-am simțit minunat.

Ne-am despărțit cu greu de gazdele noastre și ne-am promis cu toții că vom reveni în viitorul nu prea îndepărtat. Dacă până vineri nu știam mai nimic despre Cramele Recaș și vedeam degustări de vin doar în filmele americane, sunt hotărâtă să revin ori cu „soarele”, ori cu vreun invitat de peste hotare, pentru că merită să aibă parte de o asemenea experiență.

Vă spuneam la început că nu am plecat cu multe așteptări din Timișoara (nu pot explica acest lucru, a fost sentimentul comun pentru mulți dintre bloggerii veniți aici), dar am fost „convertiți” de gazdele noastre, de frumusețea locului și organizarea impecabilă. Se presupune că, dacă le-am fost oaspeți, trebuie să găsim lucruri bune de scris. Job-ul meu în acest caz este foarte ușor, ne-au încântat și impresionat. Așa cum am scris și în cartea lor de oaspeți: totul a fost la superlativ.

Mulțumirile merg spre: PRbeta, Aventuria, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere.  Ca arteneri media îi avem pe 24-FUN și Tion. Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece