Se apropie luna martie, o lună iubită de bărbaţi în mod deosebit. Vom începe cu 1, când veţi lua câte un mărţişor de “obligaţie” şi veţi avea grijă să vă plângeţi de milă pe bloguri şi peste tot că e nasol să fii bărbat şi că martie vă aduce atâtea cheltuieli.
După marea lovitură în bugetul personal, vine şi 8, ziua aia blestemată în care trebuie să îi aduci părţii feminine ceva mai mult decât un kitsch cu aţă bicoloră. Să vezi atunci articole “anti-martie” şi comentarii prin care partea masculină îşi plânge din nou soarta blestemată şi faptul că nimeni nu s-a gândit să “patenteze” o zi numai pentru ei.
Cu riscul de a-mi ridica “masculii”, care îmi citesc blogul, vă spun de pe acum: aveţi cojones destule pentru a vă spune punctul de vedere sau învăţaţi să fiţi domni. Că şi un trandafir oferit cu drag vă poate ridica în ochii femeii iubite, un gest mic şi totuşi atât de mare.
Vorbesc de “cojones”? Da. Pentru cei care suferiţi atât de mult, uite şi ieşirea. Spuneţi-i mamei: “Auzi, ştii ce, hai mai lasă-mă dracului cu rahaturile astea. Da, m-ai născut, crescut ..şi ce? Nu îmi ajung banii de ţigări, de unde să îţi mai iau şi flori?” Sau iubitei/soţiei: “Vreau să ţi-o “trag” şi să îmi faci sarmale. Ai alte pretenţii?”
Vi se par de prost gust “ideile”? Dar atitudinea voastră cum este? Chiar muriţi de foame? Nu sunteţi în stare să adunaţi 5 lei pentru un mărţişor mic, cel mai mic, şi 10 lei pentru un afurisit de trandafir? Femeile din viaţa voastră nu au nu ştiu ce pretenţii (mai ales dacă aţi avut grijă anii ăştia să vă daţi cu fundul de pământ că e naşpa luna martie şi că sunt cheltuieli multe). Un trandafir oferit CU SINCERITATE, nu de parcă v-ar tăia careva ouăle, poate face miracole.
Şi sper sincer că joburile, de care vă plângeţi de fiecare dată când aveţi ocazia, nu sunt atât de prost plătite încât să nu puteţi renunţa la nişte ţigări sau la 2 beri pentru un GEST frumos. Şi că nu v-au abrutizat necazurile şi prostul gust care ne înconjoară, încât să fi ucis orice sensibilitate în voi.
Ca femeie, mi-e scârbă de zilele astea. De mutrele acre de bărbaţi “sictiriţi” că “trebuie” să ofere ceva, de comentariile unora. Nu am cerut niciodată nimic de zilele astea şi, dacă aş şti că al meu dă ochii peste cap ca unii dintre voi, i-aş băga florile pe gât sau pe partea aialaltă şi i-aş lega “bunătăţile” cu aţa de la mărţişor, de s-ar sătura de ipocrizie.
Aşa că, gândiţi-vă încă o dată la femeile care contează în viaţa voastră. Gândiţi-vă la clipele frumoase petrecute împreună şi dacă vă leagă totuşi nişte sentimente frumoase. Apoi mişcaţi-vă fundul şi luaţi un bucheţel de ghiocei (îs ieftini) şi spuneţi-le cât de mult v-au înfrumuseţat viaţa şi cum fiecare zi este una de primăvară pentru voi. Şi în 8 sunaţi-vă mamele şi mulţumiţi-le că v-au suportat atâţia ani şi că sunteţi cineva şi datorită lor. Apoi daţi de femeia iubită, puneţi un trandafir roşu în mâna ei (aveţi ideea de la Arhi deja) şi spuneţi-i şi ei ce doreşte o femeie să audă de la bărbatul pe care îl iubeşte.
O femeie de calitate aşteaptă de la omul iubit să audă vorbele alea frumoase, cadourile pot să fie sau nu. O asemenea femeie nu aşteaptă să îi aduceţi blănuri scumpe şi prostii care să vă coste un rinichi. Şi dacă femeia voastră este “sugativă”, nu e vina mea că aţi ales prost.
Un martie inspirat vă doresc. Bucuraţi-vă de flori, primăvară şi de faptul că aveţi cui să îi duceţi o floare.
