Azi iar am avut ocazia de a da cu nasul de niste “pusti” de 18-19 ani (sorry, pentru mine este faza de “pusti” la o diferenta de 1 deceniu deja), studenti eminenti se pare (nu stiu sincer la ce “specialitate”, pentru ca limbajul si comportamentul ma duceau cu gandul la cine stie ce “gasca de ghetto”).
Au intrat cu mare tambalau, intr-un spital in care sunt oameni bolnavi. Intr-un spital in care se moare poate zilnic, in care se vine cu ambulanta, oamenii sufera si poate isi doresc putina liniste. Sectia Interne este lipita de cea de Chirurgie, una dintre cele mai “placute” parti. Este clar ca un proaspat operat moare de placere intelectuala cand aude vitele astea mugind in gura mare pe coridor.
Nu stiu pentru ce au venit, niste formalitati oricum, pentru ca de aia erau in turma. Pana si medicul facea o mutra deja usor scarbita vanzand ca baietii astia (si o fata) se simt ca la bar-ul din colt. Eram prea obosite si eu si bunica mea (motivul vizitei la Spital), asa ca ne-am vazut de ale noastre, asteptand sa plece gasca acasa si sa se faca din nou liniste.
Imi amintesc cat de incantati erau ai mei ca am facut facultate, cat de mult s-au mandrit ca sunt “scolita” .. vazand insa toti “inadaptatii” astia la regulile elementare de bun simt, ma socheaza un adevar dureros: acum multi ani oameni extraordinari NU aveau acces la invatamantul superior (picau la sutimi), acum tot dobitocul face dom’le facultate.
Nu stiu daca am mentionat ca NICIUNUL din desteptii astia nu au spus BUNA ZIUA la plecare.
