.. asta e o gluma a unui coleg de la “uzina”: el sustine ca de fapt politistii spun asa: “Weekend placut la sfarsit de saptamana”. Sincera sa fiu .. nu stiu cat de mult ii duce sau nu creierul, asa ca ii dau lui dreptate si nu mai cuget atat la chestia asta.
A trecut si weekendul asta si iar am sentimentul ca am facut “pe naiba”. Am lucrat din nou pe rupte, dar ma simt vinovata si pentru alea 2 ore de pauza sau cele 6 de ieri (cat am fost plecati la Szeged). Am o atitudine de tocilara se pare 😀
Numarul de proiecte in lucru a ajuns la 12 (am primit instiintare ieri ca mai pica un site la facut) .. ori ma imbogatesc, ori mor cu ele de gat. Am aflat de la iubi ca al lui cumnat e bolnav cu inima: serios de tot. Maine este posibil sa i se faca o interventie pe cord (se vobeste de nu stiu ce valva … a facut un infarct acum cateva zile). Suntem putini cei care stim, tocmai ca nu se doreste alarmarea intregii famili. Sper sa fie totul bine, este un tip excelent. Ar fi nedrept sa .. nici nu pot sa scriu asta.
Stiu si eu cum este sa stai cu inima in dinti, stiu cum este sa il vezi bine, stiu cum este sa il vezi in ATI, in timp ce respira o masina pentru el si nu simte nimic, stiu si cum este sa fii sunat a doua zi dimineata si sa te intrebe daca vrei sau nu sa ii faca autopsie. Sunt momente in care simti ca Dumnezeu a murit si ca pur si simplu nu mai poti continua. Si culmea este ca, oricat de distrus esti si oricat simti ca ai murit odata cu el, viata te pune in picioare: ca un boxer din ala de te lasa putin sa respiri si te trozneste din nou cu un uppercut si te trimite iar la podea.
Nu doresc sa fiu insa “cobe” si refuz sa ma gandesc la chestii triste. Este un om tanar si puternic si are inca multe motive sa traiasca. Sa speram ca acolo sus cineva se gandeste la cei care au nevoie de el.
In rest .. astept ziua de maine. Umblatura, telefoane, munca, rutina. Momentan cam asta este pe “meniu”. Ciudat insa, imi place ..
