Pentru orice vizitator în Atlanta, World of Coca-Cola este o atracţie, chiar dacă de fapt bei doar Pepsi. Sau apă minerală Borsec. Muzeul respectiv se află în zona centrală, lângă sediul CNN (pe care nu l-am vizitat că n-avea “soarele” chef de televiziuni, hai să-l stresez de acum cu faza asta), Aquarium (cel mai mare din lume, normal că avem poze şi de acolo), Parcul Olimpic şi alte obiective pe care le-am ignorat.
La venirea din Alabama, dacă tot am rămas o zi peste program la M., am prins şi ocazia de a trece în revistă Muzeul Coca-Cola şi Acvariul. Astăzi poze şi poveşti despre băuturi nesănătoase.
Intrarea în World of Coca-Cola se face contra 15 USD per cap de vizitator (v-am spus că americanii ştiu să facă bani din orice rahat, nu?) şi trecând printr-un security check demn de orice aeroport. La fel s-a întâmplat şi la Empire State Building şi cuget că la orice obiectiv turistic ce poate aduna mai mulţi oameni la un loc. Deh, ţara tuturor posibilităţilor a atras destui zărghiţi, aşa că stăm cuminţi la control.
Tocmai am ajuns într-o sală mare, plină de televizoare ce “difuzează” tot felul de reclame la produsele lor. Avem şi câteva sticle mari, realizate artistic, pe lângă care se pozează lumea. O tanti aşteaptă să ne adnunăm mai mulţi, pentru a intra în alt “lobby”, unde se va face o scurtă prezentare a istoriei Coca-Cola.
Tanti asta e atât de veselă, de parcă a tras pe nas alt gen de “coke”. Dar unii americani cam aşa sunt, aşa că ne-am obişnuit. E bine că nu-i posacă, nu?
Următorul pas este o şedere de câteva minute într-o sală plină de semne Coca-Cola şi tot felul de “artefacte” de pe când Pazvante vedea. Cele mai importante sunt puse în vitrină. Un teleu mare prezintă unele detalii “suculente” despre ăl mai mare şi mai tare brand din lume, aşa cum laudă angajata Coca-Cola firma mamă.
După asta avem liber să intrăm prin alte încăperi, pline de tot felul de obiecte promoţionale Coca-Cola. Găsim şi butoaie vechi, chiar “tonomate” din care puteai lua lichidul minune. O secţiune este dedicată sponsorizării Jocurilor Olimpice, chestie ce datează de nişte ani. După asta intrăm într-o încăpere mare, plină de dozatoare împărţite pe continente. La fiecare sunt (cred) 8 feluri de produse Coca-Cola specifice zonei în cauză. Găsim Mezzo-Mix (ce ne place să bem prin Germania), plus nişte chestii africane ce seamănă tulburător de mult cu “lămâiţa” şi “zmeurata” de la noi. Nu au Fanta Shokata, dar iar la nuş’ ce ţara lu’ peşte găsim ceva de struguri similar la gust cu Fanta Madness (parcă aşa se chema la noi).
Gustăm cam din toate, unele sunt absolut sinistre. Câteva produse au însă gust decent.
Există şi staţie de îmbuteliere acolo, aşa că la ieşire ne putem lua câte o sticlă “specială” cu inscripţia World of Coca-Cola. Înainte de ieşire este plasat magazinul de suveniruri, scumpe foc, unele însă reuşite. Mă ţin greu să nu iau un tricou, dar mă gândesc că oricum sparg bani la Hard Rock Cafe, că de acolo nu ies niciodată fără unul nou.
Toate pozele le-am pus, ca de obicei, pe bestworldimages.com. Sunt 55, deci aveţi ce studia.
